Proprietarii de apartamente din România trebuie să fie bine informați în privința legislației care guvernează utilizarea și întreținerea părților comune ale blocurilor. Este crucial să cunoască aceste aspecte pentru a evita amenzi și neplăceri.

Legea actuală aplicabilă în România este Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, care oferă clarificări detaliate cu privire la părțile comune ale clădirilor cu mai multe etaje sau apartamente. Această lege enumeră categoriile de bunuri considerate părți comune, iar proprietarii sunt responsabili pentru acestea conform legislației.

Astfel, conform articolului 649 din lege, părțile comune includ terenul pe care se află clădirea, inclusiv suprafața construită și neconstruită necesară pentru destinația acesteia. Fundația, curtea interioară, structura și structura de rezistență, precum și pereții despărțitori între proprietăți sau spațiile comune sunt, de asemenea, considerate părți comune.

De asemenea, intră în această categorie și acoperișul, terasele, scările și casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate. Instalațiile precum rezervoarele de apă, centralele termice proprii, ascensoarele, instalațiile electrice, de apă și canalizare, de telecomunicații, de încălzire și de gaze, precum și canalele pluviale, paratrăsnetele și antenele colective sunt, de asemenea, considerate părți comune.

Mai mult decât atât, legea permite considerarea altor bunuri ca părți comune, în funcție de lege sau de voința părților, dacă acestea sunt utilizate în mod comun. Acestea pot include coșurile de fum și de aerisire, precum și spațiile pentru mașini de spălat și uscătoare.

Viața la bloc implică respectarea unor reguli de conviețuire și cooperare. Proprietarii trebuie să aibă în vedere punctul de vedere al vecinilor și al asociației de proprietari înainte de a efectua lucrări care pot afecta părțile comune. Nerespectarea acestor reguli poate duce la amenzi semnificative.

Astfel, conform legislației, amenzi considerabile sunt impuse pentru lucrările neautorizate care afectează structura de rezistență a clădirii. Acestea pot varia între 1.000 și 100.000 de lei. Lucrările care presupun intervenții cu potențial de risc necesită autorizații speciale și acordul vecinilor sau al asociației de proprietari.

Este important să se rețină că anumite lucrări pot fi efectuate fără autorizație de construire, dar acestea nu trebuie să pună în pericol structura de rezistență sau arhitectura clădirii. În concluzie, proprietarii de apartamente ar trebui să fie bine informați și să acționeze în conformitate cu legislația în vigoare pentru a evita amenzi și dispute vecinale.

Un român a găsit o soluție ingenioasă pentru a evita să acumuleze stive de PET-uri și să le returneze în schimbul unei garanții de 50 de bani. În plus, acum se bucură și de o sursă de apă mai sănătoasă.

Metoda ingenioasă folosită de un român pentru a elimina necesitatea returnării ambalajelor în sistemul SGR
Din luna noiembrie a anului 2023, România a implementat măsuri mai stricte pentru a limita consumul de plastic, având ca scop protejarea mediului și reducerea poluării. Una dintre aceste măsuri a fost introducerea sistemului național de Garanție-Returnare (SGR), care presupune achitarea unei sume de 50 de bani pentru fiecare băutură achiziționată din magazine, suma care este returnată doar în cazul în care ambalajul este returnat.

Drept urmare, mulți români se văd acum în situația de a aduna o cantitate considerabilă de PET-uri pentru a recupera acei 50 de bani. Totuși, un român a găsit o soluție inteligentă pentru a evita această corvoadă, instalându-și un filtru de apă acasă.

Acum doi ani, a decis să-și monteze în propria locuință o stație de osmoză inversă, un filtru de apă avansat care elimină impuritățile din apă. Conștient de faptul că PET-urile nu reprezintă o sursă sigură de apă curată, acest individ și-a asigurat o modalitate de a consuma apă mai sănătoasă.

”Cu doar două săptămâni în urmă am aflat despre legea reciclării… nu știam că a fost adoptată o astfel de lege în România. Nu cred că este o măsură rea, Germania folosește un mecanism similar de aproape două decenii. Impactul acestei legi asupra mea a fost minim, deoarece nu consum băuturi alcoolice sau sucuri, ci doar apă și lapte. Dacă nu te afli în aceeași situație ca și mine, atunci acest mesaj NU este relevant pentru tine.

Acum doi ani am decis să achiziționez o stație de osmoză inversă și 5-6 sticle de sticlă pentru a îmbutelia apa filtrată. Acest mesaj nu este o reclamă pentru companiile care produc astfel de filtre, dar dacă cineva este interesat de filtrul pe care l-am achiziționat, sunt dispus să ofer detalii în privat.”, a scris individul pe Reddit.

Costurile unei stații de osmoză inversă
Românul a oferit și detalii despre costuri. Inițial, a plătit aproximativ 900 de lei pentru filtru și sticlele de sticlă. Ulterior, a cheltuit aproximativ 300 de lei pe an pentru schimbarea periodică a filtrelor. Calitatea apei este verificată regulat, iar până în prezent nu a întâmpinat nicio problemă. Pentru cei interesați, el a explicat pe scurt și procesul de instalare.

”Cu un cost inițial de aproximativ 900 de lei (pentru filtru și sticle) și aproximativ 300 de lei pe an (pentru schimbarea periodică a filtrelor începând cu al doilea an), am reușit să scap de acumularea săptămânală de PET-uri și să le duc la reciclare. Calitatea apei este verificată periodic, iar în cei 24 de ani de utilizare nu am întâmpinat nicio problemă. Folosesc apa atât pentru băut, cât și pentru gătit.

Cum funcționează? Am instalat o baterie separată pe blatul bucătăriei prin care consum apa filtrată. Dacă locuiești în chirie și nu poți face modificări în locuința ta, poți lua în considerare schimbarea bateriei de la chiuvetă cu una cu 3 căi și montarea unui colier pentru scurgerea apei reziduale.”, a explicat românul.