Încă din vremuri străvechi, aceste viziuni ale Maicii Domnului au fost căutate de credincioși ca o scutire de necazuri și o binecuvântare puternică. Unul dintre aceste vise, numit Al Douăzeci și Șaselea Vis al Sfintei Fecioare, este recunoscut pentru mesajul său profund și semnificația sa spirituală.

În acest vis sfânt, Sfânta Fecioară Maria a fost întâlnită de Domnul nostru Iisus Hristos la Ierusalim, în luna martie. În fața Fiului său iubit, Maica Sfântă a fost întrebată dacă doarme sau nu. În răspunsul ei sincer, Maria a mărturisit că a dormit, dar că în timpul somnului ei a plâns și a avut viziuni cutremurătoare legate de Fiul ei prea iubit.

Iisus Hristos l-a întrebat pe Maica sa iubită să îi relateze despre visul pe care l-a avut și care i-a umplut inima de neliniște. Maria a povestit că a văzut o scenă înspăimântătoare, în care apostolii Petru și Pavel erau în orașul Roma, iar Fiul ei drag era supus chinurilor și batjocurilor. Ea a descris cu durere cum Iisus Hristos a fost răstignit pe Cruce, batjocorit de către vrăjmași, iar Pontiu Pilat l-a condamnat la moarte.

Cu durere în inimă, Maria a relatat cum Fiul ei iubit a fost răstignit pe Cruce, încoronat cu o coroană de spini, înțepat în coastă și cum trupul său sfânt a fost răvășit de suferință. Ea a mărturisit cum Pământul s-a cutremurat, cerul s-a întunecat, iar natura a răspuns la chinurile Fiului său. Totuși, în final, Maria a vorbit cu încredere despre învierea lui Iisus din morți și despre puterea lui de a dărui viață și speranță lumii întregi.

Domnul Iisus Hristos a ascultat povestea mamei sale cu compasiune și iubire. El i-a spus că visul ei adevărat este o profeție a ceea ce va păți pentru mântuirea omenirii. Promisiunile făcute de către Iisus Hristos călătorului care va păstra și va medita la acest vis sunt deopotrivă puternice și mântuitoare.

Sfânta Fecioară Maria, înțelegând semnificația visului ei și adevărul sacru pe care îl reprezenta, a înălțat o rugăciune către Maica sa Cerului pentru protecție și ajutor în fața încercărilor vieții. Ea a cerut ca toți cei care vor rosti și vor păstra acest vis în inima lor să fie păziți de ispitele diavolului și să fie îndrumați și ocrotiți de îngerii Domnului.

Această rugăciune, rostită cu umilință și credință, este un act de devotament și încredere în puterea și iubirea lui Dumnezeu. Cei care o rostesc și o meditează cu credință vor fi însoțiți de prezența divină și vor primi har și binecuvântare în viața lor.

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Spirit, Amin.

Rugăciunea către Iisus Hristos este o practică spirituală profundă și înălțătoare, recunoscută pentru puterea ei de a aduce vindecare și alinare sufletească. Această rugăciune este considerată una dintre cele mai puternice, fiind adesea invocată în momente de încercare și suferință.

În esență, rugăciunea către Iisus Hristos este o manifestare a devotamentului și a încrederii în puterea divină a lui Hristos de a aduce vindecare și mântuire. Credincioșii se roagă către El pentru a primi ajutor în fața bolilor și suferințelor, căutându-L pe El ca pe un izvor de lumină și speranță în mijlocul întunericului.

Această rugăciune exprimă smerenia și supunerea față de voința lui Dumnezeu, recunoscând că doar El are puterea de a hotărî soarta fiecărui om și că numai prin harul Său se poate primi vindecarea și alinarea. Credincioșii se roagă ca voința lui Dumnezeu să fie făcută în viața celui care suferă, fie că este vorba de vindecare sau de purtarea cu răbdare a crucii bolii.

În această rugăciune, credincioșii își exprimă recunoștința și încrederea în iubirea și mila lui Hristos, rugându-L să îndure suferința celui bolnav și să-i dăruiască liniște și răbdare în mijlocul încercărilor. Ei se închină înaintea tronului divin, cerându-I lui Dumnezeu să-Și reverse harul și binecuvântarea asupra celui care suferă, căutând în El izbăvirea și mângâierea.

Această rugăciune este o manifestare a credinței și a încrederii absolute în puterea divină a lui Hristos de a aduce vindecare și mântuire. Credincioșii se roagă cu toată inima și cu toată puterea lor către El, punându-Și în mâinile sale neputințele și suferințele lor, încredințându-se în îndurarea și mila Sa nesfârșită.

În timp ce rostesc această rugăciune, credincioșii se înalță spiritual și se conectează cu prezența divină a lui Hristos, căutând să primească harul și binecuvântarea Sa asupra vieții lor. Ei se roagă pentru vindecare și alinare, dar și pentru înțelepciune și răbdare în fața încercărilor vieții, căutând să trăiască conform voinței lui Dumnezeu și să se îndrepteze spre calea mântuirii.

Această rugăciune este o expresie a iubirii și devotamentului credincioșilor față de Hristos, căutând să-L cunoască și să-L urmeze în toate aspectele vieții lor. Ea reprezintă o legătură vie și profundă între om și Dumnezeu, prin care credincioșii se închină și se roagă către El, căutând să primească binecuvântarea și harul Său în viața lor.