Parintele Calistrat spune ca aceasta rugaciune tamaduieste ranile sufletelor si aduce grabnica insanatosire. Ingrijeste pe cel bolnav si pastreaza sanatos pe cel care nu-i atins de boala.

Psalmul se regaseste in slujba Utreniei si de asemenea la inceputul Acatistelor. Este un Psalm care face parte din rugaciunile incepatoare si este urmat de Psalmul 50.

„PSALMUL. 142
Al lui David.

1. Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea intru credinciosia Ta, auzi-ma intru dreptatea Ta.

2. Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta.

3. Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri.

4. Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu .

5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale am gandit .

6. Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat.

7. Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-Ti intoarce fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant .

8. Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine imi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu.

9. Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne.

10. Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii.

11. Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu .

 

12. Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau .”

Lumânarea de la Înviere este un simbol sacru al luminii și speranței în creștinismul ortodox. Credincioșii primesc aceste lumânări aprinse de la preoți în timpul slujbei de Înviere, simbolizând învierea lui Iisus Hristos și biruința luminii asupra întunericului. Cu toate acestea, o greșeală comună pe care o fac mulți credincioși este aceea de a nu ști ce să facă cu lumânarea atunci când ajung acasă.

Păstrarea lumânării de la Înviere: un gest de respect și venerație
După ce participă la slujba de Înviere și primesc lumânările aprinse, mulți credincioși se întorc acasă fără să știe exact ce să facă cu acestea. Uneori, lumânarea este lăsată să ardă în continuare în sfeșnicul de acasă, ca un simbol al prezenței lui Hristos în locuință și ca o sursă de lumină și protecție spirituală. Acest gest este considerat un act de respect și venerație față de evenimentul sacru al Învierii și față de credința creștină în general.

Păstrarea lumânării aprinse: un simbol al credinței și speranței
Pentru mulți credincioși, păstrarea lumânării aprinse în sfeșnicul casei este mai mult decât un simplu gest ritualistic – este un simbol puternic al credinței și speranței lor în promisiunea Învierii și a vieții veșnice în Hristos. Lumina lumânării aprinse este văzută ca o prezență divină în locuință, aducând confort spiritual și protecție împotriva răului și a întunericului. Prin urmare, mulți credincioși consideră că este important să păstreze lumânarea aprinsă cât mai mult timp posibil, ca o expresie a devotamentului lor religios și a legăturii lor cu divinitatea.

Greșeala de a stinge lumânarea imediat ce ajung acasă
Cu toate acestea, o greșeală pe care o fac mulți credincioși este aceea de a stinge lumânarea imediat ce ajung acasă, fără să își dea seama de semnificația și importanța sa spirituală. Acest gest poate fi motivat de obiceiuri sau tradiții locale, sau pur și simplu de neglijență sau lipsă de cunoaștere a învățăturilor bisericești. Cu toate acestea, stingerea lumânării poate însemna pierderea unei ocazii de a experimenta prezența divină și de a întări credința și speranța în inimile credincioșilor.

Importanța păstrării lumânării aprinse: o legătură cu tradiția și credința ortodoxă
Pentru a evita această greșeală comună, credincioșii ar trebui să fie conștienți de semnificația și importanța lumânării de la Înviere în tradiția și credința ortodoxă. Păstrarea lumânării aprinse în sfeșnicul casei pentru o perioadă de timp după ce se întorc de la biserică este un mod de a onora și de a celebra Învierea lui Hristos și de a întări legătura lor spirituală cu credința ortodoxă. Este, de asemenea, un gest de respect față de tradițiile și învățăturile bisericești și o modalitate de a transmite această învățătură importantă și urmașilor lor.

În concluzie, lumânarea de la Înviere este un simbol sacru al luminii și speranței în creștinismul ortodox, iar modul în care este tratată și păstrată în casa credincioșilor reflectă nivelul lor de credință și respect față de tradițiile și învățăturile bisericești.

 

Păstrarea lumânării aprinse în sfeșnicul casei pentru o perioadă de timp după ce se întorc de la biserică este o modalitate de a onora și de a celebra Învierea lui Hristos și de a întări legătura lor spirituală cu credința ortodoxă. Este important ca credincioșii să fie conștienți de semnificația și importanța acestei tradiții și să o respecte în mod corespunzător, pentru a păstra vie flacăra credinței lor și a transmite această învățătură valoroasă și urmașilor lor.