Povestea lui Wanda Ritter, o femeie în vârstă de 80 de ani, este un amestec tulburător de adversitate și triumf.

Pentru aproape 16 ani, Wanda a trăit pe străzile din Washington, D.C., purtând cu ea trei valize grele pline de documente și cecuri neîncasate, încercând să convingă pe oricine ar fi dispus să o asculte că guvernul îi datora o sumă considerabilă de bani. Majoritatea trecătorilor au etichetat-o drept nebună, ignorând strigătele ei disperate pentru justiție.

Înainte de a ajunge să locuiască pe stradă, Witter a lucrat ca lăcătuș și a crescut patru copii. Pe măsură ce anii treceau, ea a continuat să lupte pentru drepturile sale, convinsă că asigurările sociale i-au greșit calculele.

„Oamenii credeau că sunt nebună. Mi se spunea să renunț la valize. Mereu mă temeam să nu fac ceva necugetat, pentru că așa m-ar fi etichetat cu siguranță ca având probleme mintale,” mărturisea Wanda.

Schimbarea a venit atunci când Julie Turner, un asistent social în vârstă de 56 de ani, a decis să o asculte cu adevărat pe Wanda și să examineze dovezile pe care le adunase. Turner a descoperit că toate documentele lui Witter erau corecte și ordonate.

„Avea nevoie de ajutor financiar, nu de ajutor mental. Într-adevăr, statul îi datora 100.000 de dolari,” a confirmat Turner.

La rădăcina problemei stăteau cecurile lunare cu sume variabile pe care Wanda le primea — unele lună câte 300 de dolari, alteori 900 de dolari. Confuză și neavând răspunsuri satisfăcătoare de la autorități, Wanda a ales să nu încaseze aceste cecuri, temându-se că ar complica și mai mult situația.

„Dacă le încasam, cine m-ar fi crezut când aș fi spus că s-a făcut o greșeală?” explică ea.

Sceptică, dar perseverentă, Wanda a menționat într-o declarație pentru presa locală că va crede în corectitudinea situației numai când va primi cecul corect.

Cu ajutorul lui Turner, Wanda a reușit să obțină un apartament cu o chirie de 500 de dolari pe lună, un nou început și un adăpost stabil.

La doar o săptămână după ce povestea ei a devenit publică, Wanda a primit primul cec corect din partea Asigurărilor Sociale, în valoare de 1,464 de dolari. Această victorie mică, dar semnificativă, este un testament al rezilienței și determinării unei femei care, în ciuda tuturor obstacolelor, nu a renunțat niciodată să lupte pentru dreptate.

Nicolae Ceaușescu, fostul lider comunist al României, încă mai stârnește sentimente amestecate, deși un număr din ce în ce mai mic de persoane îl regretă astăzi. În trecut, zeci sau chiar sute de români se adunau regulat la mormântul său pentru a-i aduce omagiu, însă, pe măsură ce anii trec, numărul acestora a scăzut semnificativ. Marea majoritate a celor care încă îl regretă sunt vârstnici, iar numărul lor continuă să scadă odată cu trecerea timpului.

Nostalgia față de Nicolae Ceaușescu, care în urmă cu câțiva ani era încă privit de unii ca cel mai bun președinte din istoria României, pare să se estompeze pe măsură ce noile generații aduc cu ele o perspectivă schimbată asupra trecutului comunist. Simpatizanții săi, organizati sub liderul Petre Ignatenco, continuă să își exprime admirația față de fostul lider. Ignatenco, care conduce Partidul Comunist Român – Comitetul de Reorganizare, redenumit Partidul Comunitar din România, își face obiceiul de a vizita aproape săptămânal cimitirul Ghencea pentru a plânge la mormântul lui Ceaușescu.

Într-o declarație recentă, la comemorarea a 100 de ani de la nașterea lui Ceaușescu, Ignatenco a spus: „Astăzi se împlinesc 100 de ani de la nașterea eroului-martir Nicolae Ceaușescu și am ținut cu tot dinadinsul noi, membrii Partidului Comunist Român – Comitetul de Reorganizare, purtând titulatura de Partidul Comunitar din România, să-l cinstim cum se cuvine, la locul său de naștere, aici, lângă acest ‘palat’ care nu-i mult mai mare decât bojdeuca lui Ion Creangă, în care familia Ceaușescu și-a trăit traiul cu cei zece copii, Nicolae Ceaușescu fiind cel de-al treilea.”

Deși unii încă îl văd pe Ceaușescu ca un martir, percepția generală în societate este că regimul său a fost unul dintre cele mai represive și controversate perioade din istoria României. Această schimbare de percepție se reflectă în scăderea continuă a numărului de simpatizanți care îi păstrează vie memoria.