“Tatăl meu câștiga 85.000 de lei pe lună într-o vreme când o Dacie costa 50.000 de lei. Nu ne-a construit o casă, nu ne-a cumpărat mașini…” Ce a făcut tatăl Monicăi Tatoiu cu toți acești bani.

Monica Tatoiu a făcut declarații puternice în cadrul emisiunii online “E OK să fii vedetă?”, aducând la lumină aspecte neobișnuite ale vieții sale, inclusiv perspectiva sa asupra banilor și a succesului financiar. Fosta femeie de afaceri a recunoscut că nu a suferit niciodată lipsuri materiale și că drumul său către prosperitate a fost marcat de determinare și muncă asiduă.

Originile sale modest sunt imersate într-o poveste de viață plină de provocări și succese. Cu o mamă care a fost fiica unui deținut politic și un tată de origine sârbă, Monica Tatoiu a trăit într-un mediu plin de constrângeri, dar și de oportunități. Tatăl său, fiu de țăran, a devenit un reputat cardiolog, reușind să depășească obstacolele și să-și croiască un drum spre excelență în cariera sa.

Tatăl Monicăi Tatoiu, cu un salariu remarcabil de 85.000 de lei pe lună într-o perioadă în care mașina Dacia costa doar 50.000 de lei, a fost un exemplu de generozitate și de prioritizare a valorilor fundamentale. El nu a investit în luxuri materiale, ci în educația și dezvoltarea copiilor săi. Astfel, Monica și-a început călătoria către succes, având la bază o fundație solidă de valori și cunoștințe.

Pasiunea pentru cultură și artă a fost încurajată și dezvoltată încă din copilărie, fiind expusă la lecții de pian și balet. Tablourile primite de tatăl său de la recunoscătorii pacienți au adăugat o notă de frumusețe și valoare în casa lor modestă, dar bogată în experiențe și cunoștințe.

Chiar și după ce a părăsit confortul și siguranța caminului părintesc, Monica Tatoiu și-a urmat drumul, construindu-și propria viață și carieră prin muncă asiduă și dedicare. Succesul nu a întârziat să apară, iar în perioada de glorie a activității sale, ea câștiga chiar și 40.000 de euro pe lună. Cu toate acestea, munca intensă a avut și consecințe, sacrificiile și eforturile depuse fiind resimțite la nivel personal și familial.

După o viață dedicată afacerilor și carierei sale, Monica Tatoiu se bucură acum de liniștea și confortul meritat, alături de soțul său, Victor Tatoiu, și de fiul lor, Victor. Cu o pensie confortabilă de 22.000 de lei pe lună, ea reflectă asupra trecutului și recunoaște că succesul și bogăția vin adesea la un preț, iar echilibrul între viața profesională și cea personală este adesea dificil de realizat.

Astfel, viața fascinantă și complexă a Monicăi Tatoiu ne oferă o incursiune în lumea afacerilor, a sacrificiilor și a triumfului personal, demonstrând că succesul financiar nu este întotdeauna legat de lipsa sau de abundența de bani, ci de valori, dedicare și experiențe care ne definesc cu adevărat traiectoria.

Leave a Comment

Părinții lui erau infestați cu păduchi, îl maltratau și îi vindeau jucăriile. A fost dat în adopție de către stat, însă a surprins pe toată lumea în prima zi când s-a prezentat în fața noilor săi părinți cu o scrisoare în mână…

O postare care a străbătut rețelele de socializare a fost una cu adevărat tulburătoare, cu atât mai mult dat fiind contextul delicat în care a fost scrisă.

Această postare aparține unui băiat din Oklahoma, Statele Unite ale Americii, și a fost publicată de organizația ,,Dreamcatchers for Abused Children”. Această organizație este dedicată oferirii de îngrijire și sprijin copiilor care au fost victime ale abuzului în cadrul familiei.

Ceea ce a determinat reprezentanții organizației să decidă să facă publică această scrisoare pe o rețea de socializare este faptul că aceasta este o mărturie cutremurătoare a unui băiețel abuzat de către părinții săi biologici, adresată noilor săi părinți adoptivi, de la care copilul spera să primească o viață normală.

Scrisoarea este de fapt o listă de dorințe, lucruri simple și esențiale pe care băiatul le-ar dori să le aibă în noua sa familie, dar care în spate ascund, de fapt, traumele și dificultățile trăite în trecut.

„Lucruri pe care le vreau în familia mea:

Vreau mâncare și apă. Nu vreau să fiu lovit.

O casă cu lumină și apă de băut. Nu vreau ca mami și tati să se certe sau să se bată.

Nu vreau să fie droguri. Nu îmi omorâți animalele de companie. Vreau să fiu ajutat la teme. Haine curate. Fără păduchi și purici sau gândaci.

Vreau o casă curată. Un pat cu așternuturi. Nu-mi vindeți jucăriile. Purtați-vă frumos cu mine. Nu vă îmbătați. Un televizor. Permiteți-mi să am jucării.

Lucruri pentru școală. Niște pantofi frumoși. Propriul meu pieptăn. Săpun. O casă drăguță unde să fiu în siguranță. Un radiator și o periuță de dinți.”

Această scrisoare, aparent simplă și firească, dezvăluie o realitate dureroasă, aruncând lumină asupra dificultăților și suferințelor prin care trec mulți copii abuzați și neglijați în propriile lor familii. Este un strigăt de ajutor disperat, o rugăminte pentru normalitate și siguranță, și o îndemnare pentru societate să acorde mai multă atenție și sprijin acestor copii vulnerabili.

Leave a Comment