Salvia, planta cunoscută și sub denumirea de „mântuire” datorită puterii sale vindecătoare, a fost apreciată de-a lungul timpului pentru beneficiile sale remarcabile în tratarea diverselor afecțiuni. Încă din vremurile antice, latinii îi atribuiau acestei plante un nume care sugera capacitatea sa de a salva și vindeca, iar în Franța, denumirea sa „toute bonne” (totul e bine) sublinia recunoașterea calităților sale.

Referințele din literatura medicală veche evidențiază recomandările de utilizare a salviei într-o varietate de probleme de sănătate. Medicii arabi apreciau în mod deosebit salvia și susțineau că folosirea ei regulată poate contribui la prelungirea duratei de viață. Botanistul John Gerard sublinia că salvia este deosebit de benefică pentru sănătatea creierului și a sistemului nervos, având capacitatea de a stimula simțurile și de a reduce tremurul membrelor. În plus, salvia era considerată un tonic excelent pentru întărirea nervilor și combaterea febrei.

Astăzi, salvia este utilizată cu succes într-o gamă variată de afecțiuni, inclusiv:

– Afecțiuni cerebrale: salvia poate îmbunătăți memoria, stimula activitatea cerebrală și preveni afecțiunile precum boala Alzheimer și senilitatea. De asemenea, poate reduce durerile de cap.

– Afecțiuni nervoase: această plantă poate ameliora anxietatea, neliniștea, depresia și oboseala, echilibrând sistemul nervos și îmbunătățind starea emoțională.

– Afecțiuni hormonale: salvia poate echilibra sistemul hormonal, reducând bufeurile asociate menopauzei și transpirația nocturnă, precum și nivelul de zahăr din sânge la pacienții diabetici.

– Afecțiuni digestive: salvia poate reduce flatulența, restabilind apetitul și calmând stomacul sensibil.

De asemenea, salvia este recunoscută pentru eficacitatea sa în tratarea afecțiunilor gurii și gâtului, inclusiv durerile în gât, tusea, amigdalita și alte infecții bucale și respiratorii. Utilizată sub formă de gargară sau clătiri ale gurii cu infuzie, salvia poate avea efecte benefice în reducerea inflamațiilor și a durerilor asociate acestor afecțiuni.

Studiile științifice au confirmat eficacitatea multor utilizări tradiționale ale salviei. Extractul și uleiul de salvia au demonstrat capacitatea de a reduce transpirația excesivă și bufeurile la femeile aflate în menopauză, precum și de a proteja celulele de daunele oxidative. De asemenea, salvia poate fi combinată cu alte plante pentru a obține efecte sinergice în tratarea diferitelor afecțiuni.

Cu toate acestea, este important să fim conștienți de precauțiile și contraindicațiile asociate cu consumul de salvie. Această plantă este contraindicată femeilor însărcinate și care alăptează, precum și persoanelor cu epilepsie sau nefrită. De asemenea, diabeticii ar trebui să monitorizeze cu atenție nivelul glicemiei pe durata utilizării salviei. Consumul excesiv sau pe termen lung al acestei plante poate deveni toxic și ar trebui evitat.

Pastrarea muscatelor peste iarna poate fi o provocare pentru cei pasionati de aceste flori, dar respectarea anumitor reguli poate asigura reînvierea lor în primăvară și menținerea lor bogate în flori.

1. Temperatura optimă: Muscatele ar trebui păstrate la o temperatură cuprinsă între 10 și 14°C. La primele semne de răcire severă a vremii, chiar dacă muscatele sunt încă înflorite, este recomandat să sacrificiți florile și să le transferați ghivecele într-o încăpere luminoasă, cu temperaturi care să nu scadă sub 0°C pentru muscatele drepte și sub 5°C pentru cele curgătoare. În general, muscatele preferă temperaturi mai scăzute în timpul iernii, ceea ce poate favoriza inflorirea. Astfel, le puteți depozita într-o pivniță, garaj bine izolat sau într-o încăpere neîncălzită.

2. Tăierea lastarilor: Înainte de a le adăposti, este indicat să tăiați lastarii verzi, cu sau fără flori, asemenea tăierii viței de vie în primăvară, ținând cont de numărul de ochiuri și coardele de după muguri. Tăiați ramurile florii la 2-4-6 ochiuri, nu mai mult, în funcție de vigoare. Este recomandat să păstrați doar structura puternică și lemnificată, deoarece ramurile firave sau verzi se pot usca sau putrezi peste iarnă.

3. Schimbarea pământului și fertilizarea: Nu este necesar să schimbați pământul sau să îl îmbogățiți cu minerale în timpul iernii. Muscatele hibernează și nu au nevoie de elemente nutritive suplimentare. Este important să nu le permiteți să crească în exces în timpul iernii, deoarece aceasta poate afecta înflorirea lor în primăvară.

4. Udarea: Peste iarnă, udarea muscatelor ar trebui redusă la o dată sau de două ori pe lună, fără a uda abundent. Este suficient să mențineți solul ușor umed, evitând baltirea apei. Udarea excesivă poate favoriza apariția unor paraziți la rădăcina plantei, cauzând putrezirea acesteia. De asemenea, muscatele nu rezistă la temperaturi mai scăzute de 5°C.

Respectând aceste sfaturi simple, veți avea mai multe șanse să vă bucurați de muscate proaspete și pline de viață în fiecare primăvară.