Ionuț Dolănescu este cunoscut în industria muzicală românească nu doar pentru talentul său remarcabil, ci și pentru căsătoria sa stabilă și fericită cu soția sa, Doinița. Artistul a dezvăluit recent detalii neașteptate despre relația lor, subliniind profunzimea și armonia acesteia.

Cu o căsnicie care a rezistat testului timpului, Ionuț Dolănescu împărtășește că este profund îndrăgostit de soția sa și că este recunoscător providenței pentru darul acesteia în viața sa. Cu un mariaj solid de 14 ani și împreună cu trei copii, artistul remarcă că nu s-au certat aproape niciodată, un lucru rar în viața de cuplu.

Într-un interviu acordat revistei Formula AS, Ionuț Dolănescu nu ezită să-și exprime admirația pentru Doinița, evidențiind calitățile sale exceptionale. El o descrie ca fiind o femeie caldă și înțeleaptă, capabilă să-l înțeleagă și să-l sprijine în toate încercările vieții. Deși marcat de stabilitatea și fericirea conjugală, artistul mărturisește că în glumă sau în serios a îndemnat-o să se certe cu el, doar pentru a-și testa limitele relației lor. Cu un zâmbet larg, Doinița răspunde mereu cu tandrețe și înțelegere, consolidând legătura lor profundă.

Doinița nu este doar o parteneră de viață iubitoare, ci și o gospodină desăvârșită și o mamă devotată. Ionuț Dolănescu o consideră o adevărată stâncă în viața sa, iar respectul și iubirea lui pentru ea sunt evidente. Ei doi formează o echipă puternică, sprijinindu-se reciproc în realizarea visurilor lor personale și a celor de familie.

În altă parte a lumii, fiul cel mai mic al regretatului Ion Dolănescu, Dragoș Dolănescu, a atras atenția prin alegerea sa neobișnuită de a demonstra siguranța vaccinului. Stabilit în Costa Rica, Dragoș a relatat că întreaga sa familie a trecut prin COVID-19 fără complicații majore și că, pentru a sublinia siguranța vaccinului, s-a vaccinat de cinci ori cu trei tipuri diferite de vaccin: AstraZeneca, Pfizer și Johnson&Johnson.

Într-o postare publicată pe o rețea de socializare, Dragoș a explicat că, după ce întreaga sa familie a contractat virusul și a trecut printr-o perioadă de izolare, el a ales să se vaccineze de mai multe ori, pentru a arăta că vaccinurile sunt sigure și că nu au efecte negative asupra sa. Această abordare neobișnuită a captat atenția opiniei publice, arătând determinarea sa de a sprijini campaniile de vaccinare și de a promova încrederea în vaccinuri.

Presată de FMI (Fondul Monetar Internațional), țara noastră părea să se îndrepte către un blocaj financiar și încetarea plăților, fiind forțată să-și vândă resursele naturale, similar cu ceea ce s-a întâmplat 25 de ani mai târziu.

Totuși, Nicolae Ceaușescu a reușit să-i surprindă pe cei de la FMI, luând decizia neașteptată, după 1985, de a achita toate datoriile externe înainte de termen. Acest gest a împiedicat România să cadă în capcana tranzacțiilor bursiere întinsă de FMI și să-și valorifice activele pe bursele internaționale.

În martie 1989, Ceaușescu reușise să ramburseze integral datoriile, însă acest lucru a implicat mari sacrificii din partea populației. În plus, în băncile românești, țara mai deținea un surplus de 3,7 miliarde de dolari SUA și avea creanțe în valoare de 7-8 miliarde de dolari SUA.

Această sumă ar fi fost completată de exporturile din 1989, care au însumat 6 miliarde de dolari SUA. Cu toate acestea, arhivele oficiale, manipulate în cei 24 de ani de la revoluție, nu pot justifica decât existența a 2 miliarde de dolari SUA. Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, un avion Il-18 a decolat de la flotila prezidențială de la Otopeni și a efectuat un transport special către Teheran.

Se spune că avionul ar fi transportat lingouri de aur în valoare de 24 de tone. Într-adevăr, avionul apare în registrele de evidență aeriană ca întorcându-se gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Ceaușescu descoperise încă din 1987 că România dispunea de toate „comorile” necesare pentru a nu mai depinde niciodată de FMI și chiar mai mult, putea deveni o competiție pentru acest organism.

Un prim pas în această direcție a fost asocierea cu China, Iranul și Libia într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi reduse destinate țărilor în curs de dezvoltare. Această strategie ar fi putut oferi României independență financiară și autonomie în gestionarea resurselor sale.