Fiecare zi în această biserică este plină de ritualuri și rugăciuni, iar prezența icoanei Maicii Domnului, care se spune că plânge cu lacrimi de mir, adună credincioși din Giurgiu și din toate colțurile țării. Această icoană încărcată de putere și misticism devine un punct central al spiritualității locului, iar tradițiile și credința profundă a oamenilor transformă această biserică într-un sanctuar de vindecare și alinare pentru cei care trec pragul ei.

Fiecare seară la ora 18:00 este marcată de acatistul Mântuitorului, iar miezul nopții găsește credincioșii adunați pentru paraclisul Maicii Domnului. Aceste slujbe zilnice sunt încărcate de solemnitate și devoțiune, oferind o oază de liniște și contemplare în mijlocul vieții agitate.

În special, vinerile sunt dedicate unei slujbe speciale, Sfântul Maslu, care simbolizează dezlegarea trupului și a sufletului de tot ce este rău. Acest moment este considerat crucial pentru cei care caută vindecare și alinare, iar preotul subliniază că puterea vindecătoare a acestei slujbe este strâns legată de forța credinței fiecărui credincios în Dumnezeu.

Giurgiuvenii, precum și numeroși pelerini, știu că această biserică ascunde în sânul ei o icoană cu puteri supranaturale. Aici vin femei văduve și părinți cu copii bolnavi, căutând ajutor și alinare. Aceștia se roagă cu fervoare la icoana Maicii Domnului, își aprind lumânări și spun rugăciuni, într-o atmosferă încărcată de emoție și speranță.

Povestea care stă la baza acestei icoane este una plină de misticism și emoție. Un tânăr din satul giurgiuvean Letca Noua a avut un vis care l-a îndrumat către descoperirea unei icoane vechi de 200 de ani. În vis, un bătrân în straie albe îi sugera tânărului că această icoană nu va fi găsită decât de cel cu sufletul curat și credința cea mai mare în Dumnezeu. Acest vis a fost doar începutul unei căutări care avea să schimbe vieți și să inspire credință în inimile oamenilor.

La Letca Noua, icoana Maicii Domnului adună oameni din toate categoriile sociale și din toate colțurile țării. Aceștia aduc ofrande, precum pâine, ulei și dulciuri, dar și haine pentru cei dragi. Vin să atingă tricouri, rochii sau funde de păr de lemnul care plânge, sperând să primească un strop din harul divin.

Poveștile despre miracolele atribuite acestei icoane se răspândesc rapid, iar mulți credincioși mărturisesc că vindecările și ajutorul primit au transformat viețile lor în mod miraculos. Unul dintre aceste mărturii este legată de o fetiță de 12 ani care, de când a început să se roage la icoana Maicii Domnului, a început să vorbească și să meargă, oferind o speranță și o bucurie de neînlocuit pentru familia ei.

În urma acestor minuni și a vindecărilor miraculoase, Patriarhia a confirmat autenticitatea acestor evenimente, aducând credință și validare tradițiilor și credinței poporului.

Pelerinii care vin la această biserică aduc cu ei povestea propriei căutări spirituale și speranța într-o intervenție divină. Indiferent de motivele care îi aduc în acest loc sacru, ei găsesc alinare, speran

ță și puterea de a merge mai departe în credința lor. Pentru mulți, această biserică devine un refugiu spiritual, unde găsesc liniștea și puterea de a face față provocărilor vieții.

În căutarea ajutorului divin și a ascultării, fiecare credincios își găsește îndrumare într-o serie de practici și ritualuri stabilite de învățăturile sacre. Acestea nu doar că aduc un simț al ordinei spirituale, dar îi pregătesc pe credincioși să se apropie de Dumnezeu într-un mod adecvat și profund.

Pentru a începe o rugăciune cu adevărat conectată cu Dumnezeu, este esențial să urmăm câțiva pași esențiali, călăuziți de învățăturile sfinte care ghidează credința creștină. Aceste îndrumări sunt menite să ofere un cadru adecvat pentru dialogul cu divinitatea și pentru exprimarea credinței într-un mod autentic și profund.

Primul pas esențial este pregătirea minții și a sufletului. Este crucial să ne liniștim nervii și să ne eliberăm mintea de gânduri negative și de distrageri externe. Găsirea unui loc liniștit și retras, unde sunetele și zgomotele externe nu ne pot perturba, este esențială. În plus, este recomandat să punem o cruce și, în cazul femeilor, să ne acoperim capul cu un batic, respectând tradițiile și simbolurile sacre.

Înainte de a începe rugăciunea principală, este indicat să recităm rugăciuni fundamentale precum Tatăl nostru și Psalmul 90. Aceste acte de recunoaștere a divinității și de aducere în atenția sa a nevoilor noastre sunt esențiale pentru pregătirea minții și a inimii pentru dialogul cu Dumnezeu.

Un alt pas crucial este aprinderea unei lumânări sau a mai multor lumânări și începerea rugăciunii principale. Este important să facem acest lucru cu credință și încredere, permițând astfel rugăciunii să se desfășoare într-un mod natural și autentic. Nu este vorba despre forțare, ci despre deschiderea inimii către divinitate și primirea harului divin în mod sincer și profund.

Este esențial să ne amintim să aducem mulțumiri pentru tot ce avem și pentru tot ce primim de la Dumnezeu în viața noastră. Recunoașterea generozității sale și recunoștința pentru darurile primite ne conectează mai profund cu divinitatea și ne deschide calea către noi binecuvântări și favoruri.

După finalizarea rugăciunii, este important să stingem lumânările și să aducem mulțumiri Domnului pentru prezența sa în viețile noastre. Acest act de finalizare este o recunoaștere a prezenței divine și o aducere de mulțumiri pentru harurile primite.

Este recomandat să repetăm acest proces regulat, mai ales în momentele dificile sau în perioadele de necesitate spirituală. Rugăciunea devine astfel un obicei zilnic, o practică care ne conectează cu divinitatea și ne oferă liniștea și îndrumarea de care avem nevoie în viață.

Totuși, este important să ne amintim că rugăciunea nu este doar o cerere de lucruri materiale sau de bogăție personală. Când ne rugăm, este esențial să ne concentrăm pe nevoile noastre spirituale și pe aducerea în atenția divină a suferințelor și nevoilor noastre autentice.

Cei care își îndreaptă rugăciunile către Dumnezeu cu o inimă sinceră și deschisă primesc mereu răspunsuri și ajutor, deoarece divinitatea vede și înțelege nevoile noastre și ne oferă îndrumare și susținere în momentele dificile. Prin urmare, este crucial să ne menținem credința și să ne continuăm rugăciunile, chiar și în cele mai întunecate momente ale vieții noastre.

În plus, este important să nu căutăm să forțăm mâna divinității sau să cerem lucruri egoiste sau nefolositoare. Rugăciunea autentică este o manifestare a credinței și a umilinței noastre în fața divinității, iar cererile noastre trebuie să reflecte aceste calități spirituale.

În final, fiecare credincios trebuie să găsească propriul său mod de a se ruga și de a se conecta cu divinitatea, iar această căutare trebuie să fie sinceră și autentică. Indiferent de circumstanțele vieții noastre sau de provocările pe care le întâmpinăm, rugăciunea rămâne un far de lumină și un izvor de putere și încredere în mijlocul întunericului și al incertitudinii.