În tumultul anului 1971, o umbră neașteptată s-a abătut asupra României: o pandemie de gripă devastatoare, care a lovit mii de cetățeni români. În acele vremuri tulburi, liderul țării, Nicolae Ceaușescu, a încercat să controleze situația adoptând o politică de tăinuire a informațiilor despre numărul real al îmbolnăvirilor și deceselor.
Într-o perioadă caracterizată de secreție și de manipulare a informațiilor, Nicolae Ceaușescu a luat decizia ca motivele deceselor și datele privind îmbolnăvirile să fie ținute sub tăcere. A fost o strategie menită să ascundă amploarea reală a pandemiei și să evite panica în rândul populației. Într-un context în care guvernul controla strict fluxul de informații, numărul deceselor era adesea falsificat, cu multe cazuri înregistrate sub diagnosticul simplu de infarct. Totuși, datele reale erau înregistrate și păstrate în arhivele Organizației Mondiale a Sănătății, dezvăluind adevărul ascuns.
Pandemia de gripă care a lovit România în 1971 nu a fost un fenomen izolat; ea a avut originea în Hong Kong, dincolo de ocean, și s-a răspândit cu rapiditate în întreaga lume. De la Asia la Europa, tărâmul bolii a făcut ravagii, luând viețile a zeci de mii de oameni. În Ungaria, peste jumătate de milion de persoane s-au îmbolnăvit, iar România nu a fost o excepție. Boala a făcut primele victime în Sibiu și Brașov, apoi s-a răspândit ca un foc de paie, afectând întregul teritoriu, cu Moldova în frunte. În timp ce cifrele infecțiilor au crescut în ritm alert, Iașul a fost lovit de un val devastator, înregistrând peste 4000 de cazuri într-o singură săptămână.
Există speculații conform cărora Nicolae Ceaușescu și delegația sa ar fi adus gripa în țară, în urma unei vizite în China, Coreea de Nord, Mongolia și Vietnam, cu doar două luni înainte de declanșarea pandemiei în România. Această ipoteză a fost avansată de mai mulți medici români, care au sugerat că delegația ar fi putut fi expusă virusului în timpul călătoriei în zonele afectate, iar apoi să-l fi introdus în țară, generând un impact negativ major asupra sănătății publice.
