În calendarul creștin, Înălțarea Domnului se impune ca unul dintre momentele definitorii, marcând în mod solemn ascensiunea lui Iisus Hristos la cer, la 40 de zile după Paște. În anul 2024, acest eveniment sacru este programat să aibă loc pe data de 13 iunie, o zi de joi, conform tradiției consacrate.
Desfășurată în conformitate cu relatări biblice, Înălțarea Domnului, menționată în cartea Faptele Apostolilor, aduce în lumină momentul extraordinar când Iisus Hristos a părăsit această lume de pe vârful Muntelui Măslinilor. În aceeași zi, românii sărbătoresc și Ziua Eroilor, un prilej solemn de comemorare a celor căzuți pe câmpul de luptă, în slujba țării.
Cunoscută și sub denumirea de Ispas, o tradiție înrădăcinată în folclorul românesc, această sărbătoare aduce un mesaj de speranță și credință, sugerând prin mitologia populară o legătură directă cu înălțarea lui Iisus și misterul sufletelor celor adormiți. Potrivit credinței ortodoxe, Înălțarea Domnului marchează și o promisiune a revenirii lui Iisus Hristos pentru a instaura Împărăția lui Dumnezeu, conferind astfel evenimentului o însemnătate spirituală profundă.
În perioada dintre Paște și Înălțarea Domnului, tradiția creștină este marcată de salutul „Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu „Adevărat a înviat!”. După Înălțare și până la Rusalii, salutul se schimbă în „Hristos s-a înălțat!”, urmat de răspunsul „Adevărat că s-a înălțat!”, consolidând astfel semnificația liturgică a momentului.
Ritualurile și obiceiurile asociate cu această zi sunt diverse și reflectă diversitatea tradițiilor locale. Unul dintre obiceiurile răspândite este aducerea la biserică a frunzelor de nuc, care sunt sfințite și apoi păstrate în case pentru a aduce noroc și protecție. De asemenea, se practică vopsirea ouălor roșii, oferite ca pomană, însoțite de brânză, ceapă verde, pâine caldă și rachiu. Plantele medicinale, precum leușteanul, paltinul și alunul, sunt și ele sfințite în această zi, marcând legătura dintre credință și tradițiile populare.
