Dacă vă gândiți să combateți țânțarii cu ajutorul substanțelor toxice sau a capcanelor pentru insecte care pot fi inestetice, trebuie să știți că există și metode naturale de ținere a țânțarilor la distanță.

1. **Citronella**

Uleiul esențial de citronella este unul dintre ingredientele cele mai comune folosite în majoritatea repelentelor pentru țânțari. Citronella este o plantă perenă care emană un parfum puternic ce ține la distanță țânțarii. Este foarte ușor de întreținut și de crescut, putând fi plantată în ghivece sau în jurul terasei.

2. **Roinița (Menta)**

Roinița este o excelentă sperietoare de țânțari. Este o plantă rezistentă care crește bine și la umbră și nu se teme de secetă.

3. **Iarbă mare (Menta pisicii)**

Este una dintre cele mai bune plante pentru respingerea țânțarilor. Pisicile o iubesc, dar țânțarii o detestă. Este ușor de crescut și poate fi o adăugare minunată la orice grădină.

4. **Galbenele**

Galbenelele sunt o alegere excelentă pentru alungarea țânțarilor. Au un miros unic care este respingător pentru multe insecte și pot fi o frumoasă adăugare la orice pat de flori.

5. **Busuioc**

Plantând busuioc, beneficiați dublu: vă protejați împotriva țânțarilor și aveți la dispoziție o plantă minunată pentru diferite preparate culinare.

6. **Rozmarin**

Rozmarinul este o altă plantă aromată folosită pentru respingerea eficientă a țânțarilor. Mirosul său puternic îi ține la distanță pe acești dăunători.

7. **Lavandă**

Lavanda este recunoscută pentru parfumul său unic și este o altă plantă de care țânțarii se feresc. De asemenea, poate fi folosită ca o plantă uscată în dulapuri pentru a alunga și molii.

8. **Condurul doamnei (Caltunasi)**

Este o plantă multifuncțională, decorativă și medicinală, care poate fi folosită și ca plantă companion pentru a atrage insecte benefice și pentru a alunga pe cele daunatoare, printre care și țânțarii.

Aceste metode naturale nu doar că sunt mai prietenoase cu mediul, dar adaugă și frumusețe și utilitate grădinii sau terasei tale.

 

Într-o lume a muncii tot mai complexă și dinamică, stabilirea și validarea experienței profesionale devin aspecte cruciale pentru fiecare salariat. Acest lucru nu este doar esențial pentru propria încredere și evoluție profesională, dar și pentru diversele procese administrative, cum ar fi accesul la pensie sau obținerea unor beneficii specifice.

Legislația românească oferă salariaților anumite drepturi și mecanisme prin care să-și ateste vechimea în muncă, indiferent de circumstanțe. De la solicitarea unei adeverințe de vechime până la implicații judiciare, fiecare opțiune este menită să ofere o cale pentru stabilirea corectă și oficială a istoricului de muncă al unui individ.

Dreptul la Adeverința de Vechime și Procedurile Aferente:

Potrivit legii românești, fiecare salariat are dreptul de a solicita o adeverință de vechime de la angajatorul său. Această cerere poate fi făcută în orice moment al carierei sale profesionale și este un instrument esențial pentru a confirma experiența de muncă.

Conform articolului 157 din Codul Muncii, angajatorul este obligat să elibereze această adeverință în termen de 15 zile de la data cererii. În acest document, trebuie să fie specificate detalii precum activitatea desfășurată de salariat, durata acesteia, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate. Aceste informații sunt esențiale pentru stabilirea corectă a experienței profesionale a individului.

În cazul în care angajatorul întâmpină dificultăți obiective în eliberarea adeverinței, salariatul are dreptul să se adreseze inspectoratului teritorial de muncă din zona în care firma respectivă își desfășoară activitatea. Totuși, în acest caz, salariatul trebuie să achite o taxă de 20 de lei pentru documentul respectiv.

Opțiuni în Situații Speciale:

În cazul în care salariatul a rămas fără cartea de muncă sau angajatorul său nu mai există, există soluții alternative pentru demonstrarea vechimii în muncă. Casa de Pensii poate emite decizii de pensie pe baza datelor care atestă perioadele de cotizare. Mai mult decât atât, implicarea justiției poate duce la obținerea unei hotărâri judecătorești care recunoaște vechimea în muncă.

În absența altor dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea în diferite domenii, persoana interesată poate acționa în judecată custodele arhivei. Acest lucru demonstrează că, chiar și fără cartea de muncă, un salariat poate să primească o adeverință constatatoare a raportului de muncă.

Concluzie:

Dreptul la adeverința de vechime este un aspect esențial al legislației muncii în România și oferă fiecărui salariat posibilitatea de a-și valida experiența profesională. În cazuri speciale sau atipice, există mecanisme și proceduri alternative care permit stabilirea corectă a vechimii în muncă.

În final, indiferent de circumstanțe, fiecare salariat are dreptul de a-și confirma și valida experiența profesională, asigurându-și astfel drepturile și beneficiile în viitorul său profesional și personal.