Moartea șocantă a soției lui Gabriel Vasiliu, finalist la emisiunea Puterea Dragostei, a cutremurat întreaga comunitate și a lăsat o familie devastată. Ana Maria Vasiliu a fost ucisă cu sânge rece în Olanda, iar vestea tragică a lovit dur atât rudele ei, cât și pe soțul ei, Gabriel, aflat după gratii, unde își ispășește o pedeapsă de trei ani pentru trafic de persoane. La șase zile de la cumplita crimă, Gabriel nu și-a revenit din șoc, fiind copleșit de durere și sperând din tot sufletul să i se permită să participe la înmormântarea soției sale.

Mama lui Gabriel a descris durerea necruțătoare care l-a învăluit pe fiul ei: „Băiatul meu e distrus pe viață. E încremenit de durere. La fel suntem și noi, și familia din partea fetei mele, dar și toți cei dragi ei. Toți sperăm ca la înmormântare să poată fi prezent și băiatul meu”, a mărturisit în exclusivitate pentru FANATIK.

În prezent, familia se pregătește pentru repatrierea corpului neînsuflețit al Anei Maria Vasiliu. Soacra acesteia, împreună cu familia tinerei, se ocupă de formalități, însă procesul este îngreunat de complexitatea cazului. „Formalitățile sunt pregătite de noi, aici. Așteptăm însă răspunsul de la sora fetei mele, care este persoana de legătură. Momentan nu știm nimic, nu știm când va fi adusă în țară și când va fi înmormântată”, a adăugat Tincuța Vasiliu, mama lui Gabriel.

Dorind să respecte ultimele dorințe ale familiei tinerei, Ana Maria Vasiliu va fi înmormântată în orașul natal, Ploiești, și nu la Rovinari, localitatea de origine a lui Gabriel. „Ana va fi dusă la părinții și frățiorii ei. Va fi înmormântată la Ploiești”, a declarat mama lui Gabriel.

Repatrierea și înmormântarea sunt în continuare incerte, întrucât ancheta autorităților olandeze este în desfășurare, iar procedurile legale pot dura săptămâni întregi. Investigația nu a stabilit încă autorul crimei, existând speculații despre mai mulți suspecți, inclusiv un cetățean britanic și unul marocan. Ultimele informații sugerează că Ana ar fi fost ucisă de trei bărbați, dintre care unul, în vârstă de 51 de ani, avea o relație apropiată cu victima.

La momentul tragediei, Ana locuia în Olanda împreună cu Elena, una dintre cele trei surori ale sale. Corpul mutilat al tinerei a fost descoperit de proprietarul locuinței, care, neavând cheile casei, a chemat poliția. Se pare că, cu puțin timp înainte de crimă, Ana discutase la telefon cu Gabriel, aflat în penitenciar.

Povestea de iubire dintre Gabriel și Ana Maria a început pe rețelele de socializare, după ce Ana l-a văzut pe Gabriel la emisiunea Puterea Dragostei. Deși la acea vreme Gabriel era într-o relație cu o altă concurentă, Daiana, el s-a îndrăgostit iremediabil de Ana și a cerut-o în căsătorie. Cei doi s-au căsătorit în 2022, iar Ana visa să își întemeieze o familie alături de Gabriel.

Din păcate, fericirea lor a fost umbrită de condamnarea lui Gabriel în luna mai a acestui an, iar acum tragedia pierderii Anei Maria lasă în urmă o suferință profundă și întrebări fără răspuns. Rămâne de văzut dacă Gabriel va putea fi prezent la înmormântarea celei care i-a fost sprijin și iubire, în timp ce întreaga familie speră ca măcar în aceste momente grele să fie împreună.

După patru sezoane la emisiunea “Visuri la cheie”, arhitectul Alex Gavrilescu mărturisește că experiențele trăite sunt pentru el un adevărat privilegiu emoțional. Pierderea mamei sale a fost un moment decisiv, care l-a transformat dintr-un ateu convins într-un om cu credință profundă.

Alex Gavrilescu, despre cel mai greu moment al vieții sale

Într-un interviu exclusiv acordat pentru FANATIK, Alex Gavrilescu de la Pro TV recunoaște că frica este cel mai mare defect al său. Acesta povestește despre anii de liceu când era un adevărat rebel și își amintește cu emoție prima iubire de la vârsta de 15 ani. A câștigat primii bani la doar 9 ani, vânzând icoane pe sticlă, și vorbește despre calitățile pe care ar trebui să le aibă femeia care i-ar putea cuceri inima.

„Este un privilegiu emoțional”

Întrebat despre ce înseamnă pentru el experiența „Visuri la cheie”, Alex spune că este o oportunitate unică de a transforma vieți. „Este o experiență unică, câți dintre noi au ocazia să trăiască așa? Te duci la o familie și primul instinct care se naște în tine este: ‘Am ocazia să îi salvez după ce am trecut și eu pe aici’. Oamenii pe care-i privesc sunt triști, dar când voi pleca, îi voi vedea fericiți și știu că am contribuit la asta. Acesta este un privilegiu emoțional rar întâlnit”, afirmă Gavrilescu.

El subliniază că oamenii ajung să ajute după ce și ei au fost ajutați sau după ce au reușit să se autosalveze. Din păcate, mulți uită greutățile trecutului odată ajunși pe drumul cel bun, dar Alex crede că este important să învățăm cum să transformăm urâtul din trecut în ceva frumos în prezent și să împărțim binele pentru un viitor mai bun.

Evoluția personală a lui Alex Gavrilescu

Reflectând asupra parcursului său de la primul sezon până acum, Alex recunoaște că este un om complet schimbat. „În primul meu sezon eram total diferit. De la un sezon la altul, am dobândit multă înțelepciune și o inteligență emoțională mai dezvoltată. Sunt un alt om acum, mult mai complex”, mărturisește el.

Lecții învățate din „Visuri la cheie”

Alex enumeră trei lecții importante pe care le-a învățat din această experiență: ajută fără ezitare dacă ai ocazia, binele se întoarce întotdeauna, iar o simplă îmbrățișare poate avea mai multă putere decât o mie de cuvinte frumoase.

Cele mai intense momente de la filmări

Cele mai fericite momente pentru Alex sunt acelea când casa este gata și familia urmează să sosească. Este o emoție complexă, amestecată cu bucurie și speranță. Cel mai trist moment a fost când a aflat de moartea Simonei, o tânără dintr-o familie pe care o ajutase în primul său sezon. „Simona era născută în aceeași zi cu mine, a fost un copil și un om cum rar mi-a fost dat să întâlnesc”, își amintește el.

Importanța ajutorării celor mai puțin norocoși

Pentru Alex, ajutorarea oamenilor este mai mult decât o necesitate – este un privilegiu și o formă de adicție emoțională. „Odată ce începi să guști din emoția asta, e greu să te oprești. Mi-aș dori să fim cât mai mulți cei care ajutăm oameni”, spune arhitectul.

Copilăria și lecțiile învățate de la mama sa

Alex vorbește cu drag despre copilăria sa, deși nu a fost una ușoară. A fost un copil creativ, pasionat de desen și dornic să învețe despre lume prin actul artistic, o pasiune care îl însoțește și astăzi. „Copilăria a fost cu de toate, presărată cu jocul de a mă purta ca un adult. Nu a fost ușoară, dar am învățat să desenez și asta mi-a definit existența”, explică el.

Relația specială cu mama sa l-a influențat profund. „Am învățat multe de la ea, dar cel mai frumos dar a fost iubirea. Iubirea de orice – de oameni, de lucruri, de viață. Mereu îmi spunea: ‘Orice faci, fă cu iubire’. Mi-e dor să filosofez cu ea la o cafea”, adaugă Alex.

Viața fără tată și rebeliunea din adolescență

Crescut fără tată, Alex nu simte nevoia să imagineze cum ar fi o întâlnire cu acesta. „Sunt atât de obișnuit cu ideea de a nu avea un tată, încât nu pot să fac acest joc al imaginației”, afirmă el.

Despre adolescență, Alex își amintește că era un rebel cu părul mare și cercel în ureche. „Nu eram timid, poate doar puțin în fața fetelor. Am fost mereu un rebel, dar nu unul obraznic, ci mai degrabă un nonconformist acceptat de ceilalți”, spune el.

Prima dragoste și visurile de viitor

Prima dragoste a venit la vârsta de 15 ani și a lăsat urme adânci în inima sa. Alex își amintește că lucra la un depozit și că s-a îndrăgostit de o fată frumoasă, nepoata patronilor unui fast-food din apropiere. „I-am făcut un portret și știam că e ultima oară când o văd. Dar nu a fost așa, am continuat să ne vedem în fiecare zi la liceu”, povestește el.

Alex nu ar schimba nimic din trecutul său, considerând că fiecare experiență l-a modelat. „Toate întâmplările m-au adus unde sunt azi. Nu aș șterge nimic din trecut. Cred că mintea umană are mecanismele ei de uitare și deformare în favoarea noastră”, explică arhitectul.

Pentru viitor, Alex își dorește să-și construiască un atelier-casă, un loc liniștit unde să se retragă și să continue să creeze. „Visez la multe, dar îmi las viața să se întâmple”, concluzionează el.