Foarte mulți dintre români, atunci când trec pe lângă o biserică, fie că se află în mașina personală, pe jos, în tramvai sau autobuz, obișnuiesc să își facă cruce. Așadar, de ce se face cruce când treci pe lângă o biserică. Ce semnifică gestul, de fapt. Puţini credincioşi ştiu asta.

De ce este bine să te închini când treci pe lângă o biserică. Ce semnifică gestul făcut de forte mulți români

Este imposibil să mergem prin oraș și să nu dăm de o biserică în drumurile noastre, astfel că cei mai mulți când se văd prin fața sau spatelului lăcașului sfânt se închină.

Privirile sau chiar cuvintele unora din cei prezenți la gestul celor credincioși sunt dezaprobatoare. Însă aceștia nu știu că cei care fac asta, se închină când trec pe lângă biserică, își mărturisesc credința fiind astfel mai aproape de Dumnezeu.

Când este indicat să îți faci cruce, chiar dacă nu te afli în fața bisericii

Credincioșii sunt sfătuiți să recurgă la acest gest atunci când trec prin fața unei biserici, când aude clopotele, când trece pe lângă un cortegiu funerar, când tună și fulgeră, când plouă cu grindină, când sunt prinși în bezna undeva și e gata să se rătăcească.

În plus, celor ce cred în Dumnezeu le este recomandat când cineva îi spune cineva o veste care îl zguduie, când i se vorbește de nenorocirea cuiva, când se așază la masă, când se scoală de la masă, când începe lucrul, când pleacă într-o călătorie…etc.

Conform Bisericii, credinciosul când trece pe lângă o biserică, se închină ca să dea mărturie de credință. Își afirmă credința. Chiar dacă acest lucru nu e scris undeva, omul cu credință face asta deoarece e normal să îți faci cruce atunci când treci pe lângă Casa lui Dumnezeu Dumnezeu, potrivit basilica.ro.

Închinarea, obicei de pe vremea Apostolilor

De asemenea, însemnarea cu semnul crucii este o deprindere creștinească foarte veche, de pe timpul Sfinților Apostoli. „La fiecare pas și la fiecare faptă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci”, se arată  în Tertulian, De corona, c. 3, Migne, P.L., II, col. 99.

În plus, crucea nu lipsește niciodată de pe vârful turlelor bisericilor și al clopotnițelor, iar în cimitire, cei răposați așteaptă învierea morților sub ocrotirea ei. Vasele și odăjdiile sfințite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci, multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar cărțile bisericești sunt pline de cântări în cinstea Sfintei Cruci.

Crucea alungă diavolul

Nu în ultimul rând, crucea alungă diavolii. Cum câinele fuge de bățul cu care a fost lovit, tot așa și dracul fuge de crucea care îi amintește că prin ea a fost biruit.

„Crucea, zice Sfântul Ioan Damaschin, este pavăza, arma și semnul de biruință împotriva diavolului”, iar Biserica noastră cântă: „Doamne, armă asupra diavolului crucea Ta ai dat-o nouă, că se îngrozește și se cutremură, necutezând a căuta spre puterea ei”.

 

Cand vin la biserica, multi oameni aduc la sfantul altar, ca o obisnuinta, un pomelnic, unde scriu atat numele lor, cat si pe ale celor pe care ii poarta in gand – rude, prieteni, cunoscuti etc.

Atentie mare insa cand faceti pomelnicul, deoarece doar anumite lucruri trebuie cerute in acesta!

De asemenea, sunt 7 lucruri care nu trebuie trecute sub nicio forma in pomelnicul pe care-l duci la biserica! Mare atentie, asadar, la ce trebuie sa cerem intr-un pomelnic si ce nu trebuie sa cerem.

CE TREBUIE SA CEREM INTR-UN POMELNIC
Pastrarea credintei ortodoxe, curaj in apararea credintei, netinind seama de amenintari sau avantaje. Puterea de a savirsi fapte ortodoxe.

Venirea la credinta a neortodocsilor (pagini, Iudei si eretici crestini: papistasi, protestanti si neo-protestanti).

Rabdarea necazurilor si a celor ce ni le fac.
Rabdare in boala, saracie, lipsa.
Multumiri lui Hristos in necazuri, caci necazurile ne smeresc.
Sanatate in Hristos.
Cunoasterea pacatelor proprii.
Izbavire de patimi.
Mila si iertare de la Hristos a pacatelor si greselilor noastre.
Mila si iertare de la Hristos pentru dusmanii nostri.
Casatorie spre vietuire ortodoxa (intre oameni iubitori de Hristos).

Ajutorul lui Dumnezeu intr-o munca placuta lui Hristos.
Alte cereri de folos spre mantuire.

NU CEREM

Moartea dusmanilor, pedepsirea celor ce ne-au suparat, umilit, inselat etc.
Bucurii trupesti: satisfactii, bogatie, belsug, avansari.

Succese, cistiguri la jocuri, concursuri si olimpiade si noroc in viata.
Sanatate cu orice pret, nestiind ca boala fara razvratire poate aduce mintuire.

Puteri supraomenesti, paranormale: minuni, vedenii (aratari, lumini, mirosuri) “spirituale” – pentru bucurie trupeasca.
Ajutor de la Hristos in toate dorintele.
Alte cereri dupa mintea lumii, cum ar fi “pacea intre popoare”, impacarea tuturor Bisericilor si religiilor etc.

Cererile sa nu calce poruncile Evangheliei si ale Bisericii.
Cum se face un pomelnic

Cand vin la biserica, multi oameni aduc la sfantul altar, ca o obisnuinta, un pomelnic, unde scriu atat numele lor, cat si pe ale celor pe care ii poarta in gand – rude, prieteni, cunoscuti etc.

Gandindu-ne ca v-ar fi de ajutor sa cunoasteti cate ceva din importanta acestui gest, aparent simplu, am stat de vorba cu parintele Bogdan Dedu, consilier eparhial al Arhiepiscopiei Iasilor si preot slujitor la Biserica „Sfantul Spiridon” din Iasi, care ne-a explicat cum se alcatuieste un pomelnic si la ce slujbe ale Bisericii se pomenesc cei vii sau adormiti.

In pomelnicul adus la biserica se trec numai numele de botez ale celor pe care dorim sa-i pomenim (Ioan, Ana, Elena etc.). Nu se trec numele prescurtate sau poreclele.

Se intampla ca un crestin sa aduca la biserica un pomelnic si sa considere ca a facut tot ceea ce trebuia: va fi pomenit la biserica si cu aceasta si-a incheiat datoria sa, el nu mai are nimic de facut. In realitate, este nevoie si de rugaciunea personala. Si aici ar trebui sa existe un pomelnic. Acesta – fie ca este scris, fie ca nu – este de dorit sa cuprinda cat mai multe nume: de la cei apropiati din familie – sot, sotie, copii, parinti, bunici, nasi, prieteni –, pana la nefericitii acestei lumi.

Parintele Sofronie Saharov ne indeamna: „Cand va rugati, rugati-va pentru toti si pentru fiecare. Si adaugati: Pentru rugaciunile lor, pentru rugaciunile lui, Doamne miluieste-ma si pe mine. Astfel, putin cate putin, constiinta voastra se va largi”.

In pomelnicul ce urmeaza a fi dus la biserica se trec numai numele de botez ale celor pe care dorim sa-i pomenim (Ioan, Ana, Elena etc.). Nu se trec numele prescurtate sau poreclele. Se intelege, numai oamenii pot fi trecuti in pomelnic. Spun aceasta deoarece au fost cazuri in care cel care a alcatuit pomelnicul a considerat de cuviinta sa treaca si numele cainelui la care tinea foarte mult!

In cazul clericilor, numele este insotit de denumirea treptei preotesti (de exemplu: „preotul Ioan” sau „ieromonahul Varsanufie”, „diaconul Grigore”), la fel pentru monahi sau monahii (de exemplu: „monahia Olimpiada”).

Cei vii vor fi grupati impreuna, la fel cei adormiti, mentionandu-se deasupra fiecarui grup: vii sau adormiti. Pentru Taina Sfantului Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii

La ce slujbe ale Bisericii sunt pomeniti cei vii si la ce slujbe, cei adormiti

La Sfanta Liturghie se pomenesc atat viii, cat si cei adormiti – si este bine ca orice crestin care aduce jertfa la altar sa aiba pomelnic si pentru cei vii si pentru cei morti, pentru ca sunt situatii in care sunt aduse pomelnice fie numai pentru cei vii, fie numai pentru cei morti.

Pentru Taina Sfantului Maslu se aduc numai pomelnice pentru cei vii. La fel si pentru slujba Acatistului. Pomelnice numai cu numele celor adormiti se aduc pentru slujba Parastasului.