Mulți spun că România e țara tuturor posibilităților, dar semnificația este adesea negativă. Totuși, dacă privești partea bună, vei afla că este și țara în care se află satul unde mai multe case au fost scoase la vânzare cu 2000 de lei. Pare incredibil, dar cine a vrut să-şi cumpere o casă în această localitate de lângă Sibiu, a avut nevoie doar de un salariu mediu.

Dacă visezi să ai o casă la țară în România, într-o zonă pitorească, nu trebuie să te descurajezi gândindu-te că nu ai banii necesari. Există un sat lângă Sibiu în care casele s-au vândut chiar și pentru suma de 2000 de lei.

Gherdeal, satul din România unde casele s-au vândut cu 2000 de lei

Satul care a oferit case ”chilipir” se numește Gherdeal, și se află la limita cu județul Brașov. În prezent, mai are doar 7 locuitori, dar aici locuiau 112 familii, pe vremuri. Dacă vrei să ajungi în Gherdeal, ruta recomandată pentru peisajele ei este pe Valea Hârtibaciului, Sibiu – Agnita – Cincu – Bruiu – Gherdeal.

Din păcate, satul Gherdeal a fost părăsit de locuitorii săi, de-a lungul anilor. Pentru a atrage noi locuitori, preţurile la locuinţe au fost chiar şi de nivelul unui salariu mediu pe o lună.

Potrivit orade sibiu.ro, una dintre locuitoarele satului este Maria Tiuţ. Bătrâna a povestit că sașii care locuiau cândva în sat au lăsat moștenire biserica fortificată săsească și stilul caselor din partea de jos așezării.

„Cam 22-25 de milioane de lei vechi e o casă la noi”, spunea una dintre locuitoare, oferta fiind destul de tentantă, chiar dacă locuințele sunt mai ult ruine acum.

Când a fost creat, Gherdealul a aparţinut călugărilor cistercieni care aveau o mănăstire fortificată la Cârţa.

Maria Cocolan are 93 de ani și se numără printre puținii momârlani rămași în zona Văii Jiului. Acești oameni ai munților s-au ocupat de când se știu cu creșterea animalelor, iar bătrânica ce dă clasă tinerilor nu se dezice de treburile gospodărești nici când se apropie de vârsta de 100 de ani.

Bătrânica Maria, care se apropie cu mândrie de venerabila vârstă de 100 de ani, își duce traiul de pe o zi pe alta în munți, singură, însă nu se plânge, fiind atât de obișnuită cu greutățile. Se ocupă fără vreun ajutor de treburile gospodărești și pe orice pune mâna iese bine.

Bătrânica din munți care la 93 de ani face treabă cât zece oameni
Crapă lemne, face curățenie, se îngrijește de casă, hrănește și câteva animale iar acum, în prag de sărbători, se pregătește așa cum poate de o iarnă grea în aceste locuri aflate la capătul unui drum înfundat în munți și pădure.

„Am crescut și trăit în Jieț și Dâlja (n.r. cătune al Văii Jiului, locuite în trecut de momârlani) și apoi m-am mutat aici, lângă Aninoasa. Am muncit poate mai mult ca un bărbat toată viața. Am cioplit, am lucrat la pădure, am crescut oi, vaci și cai. Când eram mai în putere, eram bună negustoare de cai. Am luat cai răi și i-am îngrijit până i-am făcut buni, de îi dădeam apoi oamenilor. Am umblat și muncit mult în viața mea. Mi-a plăcut să merg la biserică. Acum, la 93 de ani, Dumnezeu mă ține în putere. Muncesc și acum toată ziua. Nu pot să stau degeaba, oricum nu are cine lucra în locul meu”, spune Maria, potrivit zhd.ro.

Bătrânica povestește că soțul ei a murit în urmă cu 23 de ani, iar recent și-a îngropat un fiu, care murise la vârsta de 71 de ani. Mormintele celor doi se află pe dealul din vecinătatea casei sale, alături de locurile de veci ale altor rude și ale unor vecini. Momârlanii obișnuiesc să își îngroape morții aproape de gospodăria lor, în credința că astfel amintirea lor va rămâne vie pentru mult timp.

„Fiecare familie îşi îngroapă morţii în grădina cu pomi, ca peste câţiva ani copacii să crească peste morminte”, arăta etnologul Ion Vintilescu, într-un studiu despre momârlani din 1937.

Pe nana Maria vecinii o văd zilnic trebăluind prin curte. Crapă lemne, mătură, dă de mâncare câinelui, își îngrijea o mică grădină și până recent, vara, cosea fânul crescut pe panta abruptă la poalele căruia i se află casa veche, din lemn. Micile încăperi din casa tradițională sunt împodobite cu fotografii de familie și icoane. Biblia și câteva cărți bisericești îi țin și ele de urât Mariei, alături de pisicile și câinele său.

„Nu am făcut școală, dar am învățat să citesc umblând cu vacile pe dealuri. Mi-a plăcut să citesc Biblia, să învăț și să spun poezii, dar acum, la vârsta mea, mă descurc mai greu. Citesc, dar cu ochelari. Am și eu o vârstă”, spune momârlanca.