Mihai Sturzu a făcut sacrificii semnificative când a lăsat muzica în urmă pentru a îmbrățișa cariera de comandant de aeronavă.

Mihai Sturzu, un nume cunoscut publicului încă din perioada de glorie a trupei Hi-Q, împărtășește acum povestea impresionantă a sacrificiilor făcute pentru a-și urma pasiunea de a deveni comandant de aeronavă, după destrămarea proiectului muzical care l-a consacrat.

În anii 2000, trupa Hi-Q, formată din Dana Nălbaru, Florin Grozea și Mihai Sturzu, a cucerit inimile multor fani și a devenit un fenomen muzical apreciat. Cu toate acestea, după despărțirea formației, membrii săi au urmat căi profesionale diferite, iar pentru Mihai Sturzu, drumul a condus către o carieră complet diferită.

Mihai Sturzu și-a urmat pasiunea pentru aviație și a devenit comandant de aeronavă, obținându-și brevetul de zbor și dedicându-și întreaga energie pentru realizarea acestui vis. Chiar și în ciuda unei scurte incursiuni în politică, Mihai a fost ferm hotărât să transforme visul său în realitate. Astăzi, el se remarcă ca unul dintre cei mai tineri comandanți de aeronavă din cadrul celui mai mare operator low-cost din Europa de Est.

Pentru a ajunge în această poziție, Mihai Sturzu a trebuit să parcurgă un drum lung și riguros de formare și examinare. A fost nevoit să acumuleze cel puțin 3.500 de ore de zbor și să treacă cu succes prin numeroase teste și simulări, demonstrându-și competența și abilitățile necesare pentru a fi un pilot de succes.

Despre această experiență uluitoare, Mihai Sturzu a mărturisit: “Zborul a fost un vis din copilărie pentru mine. A fost o dorință pe care am purtat-o cu mine încă din tinerețea mea. Fascinația pentru aviație m-a captivat încă din primii ani ai vieții și am visat mereu că voi zbura cu un avion.”

Astfel, deși cariera sa a luat o altă direcție decât cea muzicală, Mihai Sturzu și-a urmat cu hotărâre pasiunea și visul de a zbura. Astăzi, el își împlinește visul de copil într-un mod remarcabil, reușind să se impună ca un pilot profesionist și respectat în domeniul aviatic.

Cu pași siguri ne îndreptăm către una dintre cele mai așteptate zile din calendarul nostru culinar românesc – ziua în care vom savura delicioșii mucenici! Această tradițională și îndrăgită rețetă ne aduce aminte de o bogată istorie și semnificații religioase ce încântă gusturile și sufletele noastre deopotrivă.

O privire rapidă în calendarul nostru ne dezvăluie că ne apropiem cu repeziciune de momentul în care gospodinele din întreaga țară își vor pune mâinile dibace la prepararea mucenicilor. Acest preparat delicios nu este doar un simplu simbol al primăverii, ci este înrădăcinat adânc în tradiția și cultura noastră. Mai precis, pe data de 9 martie, când mucenicii își găsesc locul pe mesele românilor, comemorăm și prăznuim memoria celor 40 de Mucenici din Sevastia.

În conformitate cu tradiția creștină, aceștia erau soldați creștini din Capadocia, care, în anul 320, au fost supuși unor chinuri cumplite și, în cele din urmă, martirizați, după ce și-au mărturisit credința. Se spune că acești martiri au petrecut 8 zile în temniță înainte de martiriul lor, de unde provine și forma distinctivă a mucenicilor, sub forma cifrei “8”.

Astfel, pentru a onora această tradiție și eveniment, pe data de 9 martie, gospodinele pregătesc faimoșii mucenici, pe care îi duc la biserică pentru a fi sfințiți de către preot. Un aspect mai puțin cunoscut este varietatea de denumiri sub care sunt cunoscuți mucenicii în diversele regiuni ale țării. Pe lângă numele obișnuite, precum brădoși, sfințișori sau sfinți, aceștia își găsesc loc și sub alte nume locale, reflectând diversitatea culturală a României.

Prepararea mucenicilor este relativ simplă. Se folosește adesea un aluat de post, obișnuit, modelat în forma cifrei “8” și fiert în apă îndulcită cu zahăr. În unele regiuni, precum Moldova, aluatul poate conține și lapte, ouă și unt, iar pe deasupra, mucenicii sunt îmbibați cu miere, conferindu-le un gust dulce și delicios.

Această zi este asociată și cu numeroase alte tradiții și obiceiuri. Printre acestea se numără împărțirea hranei în memoria celor decedați, oferind în mod tradițional fasole, nuci sau alune, alături de mucenici. De asemenea, se spune că în această zi nu este bine să facem treburi prin casă, să spălăm haine sau să împrumutăm bani, tradiții menite să aducă noroc și prosperitate în casele noastre.