Stejarul lui Arsenie Boca a căzut din senin. Fusese plantat de el. Prezicerea era legata de..

După aproape o sută de ani, gorunul plantat de Arsenie Boca în curtea liceului din Brad s-a prăbuşit din senin. Stejarul era un simbol al locului.

Copacul plantat de Arsenie Boca în curtea liceului „Avram Iancu” din Brad s-a prăbuşit vineri, 10 decembrie. De câţiva ani, stejarul cu o vârstă de aproape un secol, se uscase.

Autorităţile din Brad vor să îi dea lemnului o nouă întrebuinţare, care să amintească de călugărul Arsenie Boca.
„Intenţia conducerii liceului, a administraţiei publice locale în colaborare cu biserica şi a unui grup de credincioşi

este de a se confecţiona din lemnul recuperat cel puţin doua troite, care să fie amplasate una la Mănăstirea Prislop şi una în curtea liceului, pe locul unde a fost gorunul”, spune Florin Cazacu, primarul municipiului Brad.

Arsenie Boca (1910 – 1989) a purtat numele de Zian, înainte de a fi hirotonit. S-a născut în satul Vaţa de Sus, Hunedoara, şi a urmat cursurile liceului din Brad, în acea vreme unul dintre cele mai bune din Transilvania. A fost şef de promoţie, potrivit relatărilor foştilor săi colegi.

Preotul Petru Boldor, fost coleg al lui Zian la şcoala din Brad, a relatat împrejurările în care arborele a fost plantat în curtea liceului.

„Era în primăvara anului 1929, de 10 mai, după o serbare în piaţa oraşului, când promoţia de absolvenţi din acest an, în frunte cu dirigintele, profesorul Candin Ciocan, se deplasează în curtea liceului pentru a sădi un stejar, ca un simbol al biruinţei, intrat în tradiţia poporului român.

Citeste si Soția lui Dani Oțil, luată la „mișto” chiar în timpul nunții. Ce mesaj i-a trimis o prietenă, din greșeală, după ce a văzut cum arată rochia ei de mireasă

Mă pregăteam să iau puietul, când dirigintele mă opreşte: «Nu Boldor, ci Boca Zian plantează pomul».

M-am uitat cu ciudă la diriginte şi cu aceeaşi ciudă mi-am înfipt degetele în rădăcinile puietului.

Zian ţinea şi scutura puietul să se taseze pământul, eu îl presam, apoi fiecare coleg stropeşte cu stropitoarea la rădăcină, după care l-am legat de tutore.

Cu toţii atunci am hotărât ca stejarul plantat să poarte numele , şeful promoţiei de absolvenţi a liceului.

El s-a dezvoltat frumos, ca un simbol al vigorii, al trăiniciei, al frumuseţii, al înălţimii idealului spiritual şi moral pe care educatorii noştri ni le-au insuflat, ca să facă din noi caractere tari, puternice, personalităţi proeminente în slujba patriei şi neamului”, relata preotul Boldor.

În urmă cu un sfert de secol, o poveste cutremurătoare și încărcată de emoție a captivat atenția întregii comunități din Santa Ana. Într-o zi de 21 noiembrie 1989, destinele s-au intersectat dramatic în momentul în care un bebeluș nevinovat a fost abandonat într-o pubelă de gunoi, lăsat la mila sorții în mijlocul unui mediu ostil și neprietenoasă.

Însă, în acel moment de disperare și de îndoială, un adevărat erou a ieșit în față pentru a-i oferi micuțului o șansă la viață. Polițistul Michael Buelna a devenit salvatorul acestui copil neajutorat, descoperindu-l în condiții dezolante și acționând prompt pentru a-i asigura supraviețuirea. Imaginea uluitoare a bebelușului Robin, acoperit de mucus și gunoaie, rămâne viu imprimată în memoria tuturor celor care au aflat despre această poveste cutremurătoare.

Pentru micuțul Robin, acest moment a reprezentat începutul unei călătorii pline de provocări și încercări. Rămas orfan și abandonat, drumul său spre o viață normală și echilibrată a fost presărat cu obstacole și momente de îndoieli. Cu toate acestea, speranța și compasiunea pe care a primit-o din partea celor din jurul său au constituit un far de lumină în întunericul incertitudinii.

Pe parcursul anilor, povestea lui Robin a cunoscut un alt episod de intensă emoție și revelație atunci când tatăl său biologic, Marcos Meza, a reușit să îl găsească după o lungă perioadă de căutare. Întâlnirea lor a adus la suprafață o serie de sentimente și întrebări, dar și un nou început pentru amândoi.

Relația lor a evoluat treptat, iar legătura dintre ei s-a consolidat odată cu trecerea timpului. Pentru Robin, descoperirea existenței a cinci surori a constituit o surpriză și o bucurie neașteptată, deschizând noi orizonturi și oportunități pentru el.

În ciuda trecutului său dificil și a cicatricilor emoționale pe care le-a purtat, Robin a ales să își ierte mama biologică pentru actul de abandon, considerând că gestul său a fost motivat de tineretea și neștiința acesteia. Această etapă a reconcilierii și a iertării a marcat un punct de cotitură în viața sa, oferindu-i posibilitatea de a merge mai departe cu inima deschisă și cu o perspectivă mai înțeleaptă asupra vieții.

În concluzie, povestea tulburătoare a lui Robin Marton este un exemplu viu al puterii umane de a înfrunta adversitățile și de a găsi lumina în mijlocul întunericului. Prin curajul și perseverența sa, el a reușit să transforme tragedia din trecut într-o poveste de speranță și încurajare pentru ceilalți. Drumul său nu a fost ușor, dar fiecare obstacol întâlnit l-a făcut mai puternic și mai înțelept, pregătindu-l pentru un viitor luminos și plin de posibilități.