Te uiti la el si nu-l mai recunosti!

Adriano Celentano, legendara figură a muzicii și cinematografiei italiene, a sărbătorit recent o bornă impresionantă în viața sa: împlinirea vârstei de 80 de ani. Încă de la începuturile sale în Milano, pe 6 ianuarie 1938, Celentano a fost fascinat de muzică și artă.

Copilăria sa a fost marcată de lupta cu lipsurile materiale, iar la vârsta de doar 12 ani a renunțat la școală pentru a se dedica meseriei de ceasornicar. Totuși, pasiunea pentru muzică a rămas adânc înfiptă în inima sa.

De-a lungul anilor, Celentano a reușit să se facă cunoscut în întreaga Italie și chiar în afara granițelor sale, participând la diverse festivaluri muzicale și obținând primul său rol în film în 1959, înainte de a fi remarcat în pelicula iconică “La Dolce Vita” a lui Federico Fellini.

Anul 1961 a adus un moment semnificativ în viața sa, odată cu participarea la Festivalul de la Sanremo și câștigarea locului al doilea cu piesa “24.000 baci”, dar și cu întâlnirea cu viitoarea sa soție și parteneră de scenă, Claudia Mori.

Împreună, cei doi au devenit una dintre cele mai emblematice perechi din lumea artistică italiană, având trei copii și lucrând împreună la numeroase proiecte muzicale și cinematografice.

Celentano nu s-a limitat doar la succesul în muzică și film, ci a devenit și un producător și prezentator de succes în televiziune. De-a lungul carierei sale, a impresionat publicul nu doar prin talentul său artistic, ci și prin atitudinea sa rebelă și nonconformistă.

Unul dintre cele mai cunoscute momente din cariera sa a fost reinterpretarea melodiei “Susanna” în 1984, care a devenit un hit internațional și a inspirat numeroase alte versiuni.

Cu toate acestea, Celentano nu s-a bucurat numai de succese, ci a trecut și prin momente dificile și scandaluri, ceea ce a contribuit la imaginea sa de artist autentic și neînfricat.

Astăzi, la vârsta de 80 de ani, Adriano Celentano rămâne o figură iconică în cultura italiană, remarcabil prin talentul său incontestabil, dar și prin autenticitatea și excentricitatea sa. Este o sursă de inspirație pentru generații întregi și va rămâne întipărit în memoria colectivă ca unul dintre cei mai mari artiști ai timpurilor moderne.

Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar avem cultura generală, pentru că asta însemna ceva o dată, scrie acasainro.ro. Suntem ultima generaţie care a jucat „Ascunselea” , „Castel”, „Raţele şi vânătorii”, „Ţară, ţară! Vrem ostaşi”, „Prinsea”,”Sticluţa cu otravă”, „Pac Pac”, „Hoţii şi vardiştii”, ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fişe, dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video şi stateam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renunţat la casetele audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.

Noi am purtat JJ, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă. Noi am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.

La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleză. Şi am cântat „MULŢI ANI TRĂIASCĂ” nu „HAPPY BIRTHDAY” la aniversări. Am sorbit din ochi „Pasiuni” mai ales „Sunset” , chiar si „Dallas” .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.

Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi guma Turbo, sau puştile alea absolut superbe cu apă. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii. Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.

Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!

Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Jimi Hendrix, Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen: 50 Cent şi Britney Spears. Am citit „Licurici”, „Pif”, „Cireşarii”, şi am băut „Cico” şi „Zmeurată” si ni s-a părut ceva extraordinar când au aparut primele sucuri „de la TEC ” fără să ne fie teamă că „au prea multe E-uri”, iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teamă de viruşi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul.

Noi nu ne dădeam beep-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau PlayStation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumparam şi le uitam pe dulap, pline de praf. Abia aşteptam la chefuri sa jucăm „Fântâniţa”, sau „Flori, fete sau băieţi”, sau „Adevăr sau Provocare”, sau orice ne dadeă un pretext să „pupăm pe gură” pe cine „iubeam”.

Noi suntem cei care încă au mai „cerut prietenia”, care încă roşeam la cuvântul „sex”, care dădeam cu banul care să intre în farmacie să cumpere prezervative, pe care apoi să le umplem cu apă şi să le aruncăm în capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperând ca persoana iubită va citi acolo unde scrie „De cine iţi place?” că ne place de el/ea.

Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam, părinţii noştri nu au „child proof the house”, ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.

Noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancuri cu Bulă, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea „Feriţi-vă de măgăruş”. Daca citeşti şi ai căzut măcar un pic pe gânduri, eşti de-al nostru !