Moastele Sfintei Parascheva au fost transportate la Iași de către domnitorul Vasile Lupu și plasate în biserica pe care el însuși a construit-o, Biserica Sfinții Trei Ierarhi. Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, moaștele sfintei au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași.

Minunile săvârșite de Sfânta Parascheva sunt subiectul multor relatări și credințe transmise din generație în generație. Unul dintre evenimentele cele mai cunoscute este legat de perioada de secetă severă din vara anului 1947. În acele vremuri dificile, când foametea afecta atât oamenii, cât și animalele, moaștele Sfintei Parascheva au fost scoase în procesiune prin satele Moldovei. Oamenii își așteptau cu nerăbdare sosirea lor, întâmpinându-le cu lacrimi de bucurie și cu lumânări aprinse. În urma procesiunii, cerul se umplea de nori și ploile bogate cădeau, adăpând pământul și salvând recoltele. Ca mulțumire pentru aceste daruri, credincioșii ridicau troițe în cinstea Sfintei Parascheva.

O altă poveste remarcabilă relatează vindecarea unei femei de 40 de ani care suferea de sinuzită și care a fost martorul unui adevărat miracol. Femeia, confruntată cu dureri insuportabile de cap și cu umflarea acestuia, s-a rugat la Sfânta Parascheva și a fost vindecată în mod miraculos. Medicii i-au spus inițial că suferă de o infecție gravă la creier, care necesită o intervenție chirurgicală periculoasă, dar femeia alege să se închine la moaștele Sfintei. Cu toate astea, la scurt timp după aceea, ea a simțit că puroiul începe să i se scurgă din nas, iar infecția a dispărut complet, dându-i astfel sănătatea înapoi.

O altă întâmplare uimitoare se referă la vindecarea bruscă a graiului unui copil de trei ani și jumătate după rugăciunile adresate Sfintei Parascheva de către mama sa. Femeia, disperată de faptul că fiul ei nu mai putea să vorbească, s-a rugat cu lacrimi la Sfânta Parascheva și, într-un moment de mare emoție, copilul și-a recăpătat graiul, strigând: “Mamă, mamă! Aici este Doamne, Doamne!”. Această întâmplare a fost considerată un miracol, iar mama și-a exprimat recunoștința pentru vindecare.

Aceste minuni nu sunt singurele relatate în legătură cu Sfânta Parascheva. O altă femeie a relatat cum soțul ei, diagnosticat cu cancer și considerat incurabil de către medici, a fost vindecat după ce ea s-a rugat la moaștele Sfintei. În semn de recunoștință, ea a adus un covor persan mare și frumos la racla Sfintei Parascheva.

Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele minuni asociate cu Sfânta Parascheva, care continuă să inspire credința și devotamentul credincioșilor din întreaga țară. Rugăciunile către ea sunt adesea considerate mijloace eficiente de vindecare și protecție împotriva bolilor și necazurilor, iar credincioșii se închină la moaștele sale cu speranța că vor primi ajutor și sprijin în timpurile lor de nevoie.

Ip, o așezare cu un nume scurt, dar o istorie bogată

Ip, o localitate în județul Sălaj, este cunoscută ca fiind deținătoarea recordului pentru cel mai scurt nume de localitate din România. Cu toate că numele său este simplu și scurt, istoria și semnificația acestei așezări sunt surprinzător de bogate și complexe.

Atestată documentar pentru prima dată în anul 1208 sub numele de „villa Ypu”, Ip a evoluat de-a lungul timpului ca un centru al comunei cu același nume. Deși poate părea ciudat să atribuim o semnificație profundă unui nume atât de scurt, Ip este înzestrată cu o istorie și tradiții care îi conferă un loc aparte în inima locuitorilor săi și în istoria României.

Originea numelui Ip este plină de mister și interpretări. Unii istorici susțin că denumirea provine de la numele grecesc „Hippolytos”, care înseamnă „cal și eliberare”. Acest lucru ar putea face referire la prezența abundentă a pășunilor și cailor în zonă. Astfel, Ip derivă de la antroponimul Ipolit, care, la rândul său, se trage din Hippolytos.

Însă, în spatele acestei denumiri aparent simple, se ascunde și o poveste tragică care a marcat istoria Ip-ului. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, la scurt timp după Dictatul de la Viena, o tragedie cumplită a lovit această comunitate. În acea perioadă, tensiunile etnice erau la cote înalte, iar administrația românească fusese înlocuită cu cea maghiară. Armata maghiară a masacrat brutal nu mai puțin de 157 de români, de la copii până la bătrâni, într-o reprezentare crudă a conflictului și urii etnice.

Totuși, în ciuda tragediei care a marcat istoria Ip-ului, această comunitate a reușit să rămână puternică și să își păstreze identitatea și tradițiile. Astăzi, Ip continuă să fie o parte integrantă a țesutului social și cultural al României, fiind un simbol al rezistenței și puterii poporului său în fața adversităților istoriei.

Astfel, Ip nu este doar un nume scurt și curios pe harta României, ci și un loc cu o istorie profundă și o semnificație deosebită. Această mică așezare din Sălaj este un exemplu al forței și rezilienței umane și rămâne un pilon al identității și istoriei naționale.