Eva Kiss, o figură emblematică a muzicii românești din anii ’80, rămâne vie în memoria colectivă a fanilor săi chiar și după peste trei decenii de la momentul ei de glorie cu melodia “Puterea dragostei” (E scris în stele). Deși artista a ales să părăsească România definitiv la scurt timp după acele momente, vocea sa caldă și vibranta a continuat să răsune peste timp, încălzind inimile celor care își amintesc de ea cu drag și emoție.

În anul 1990, Eva Kiss a decis să își înceapă o nouă viață în Danemarca, acolo unde îl aștepta soțul ei, Radu Constantin, fostul basist al orchestrei Romanticii, care deja se stabilise la Copenhaga. Cu durere în suflet pentru țara pe care o lăsa în urmă, Eva Kiss și-a făcut bagajele, luându-și fetițele, și a pornit într-o nouă aventură pentru a-și încânta publicul cu talentul ei vocal. Mai târziu, a mărturisit că s-a confruntat cu dificultăți în a se adapta și că limba daneză părea o provocare imensă pentru ea, dar a reușit în timp să se integreze.

La vârsta de 65 de ani, Eva Kiss, care a fost căsătorită de două ori, a devenit mamă a doi copii din primul său mariaj: o fiică în vârstă de 46 de ani și un fiu de 38 de ani. Cu Radu Constantin, alături de care este de 34 de ani, mai are o fiică în vârstă de 30 de ani.

Cu aceeași pasiune și emoție, Eva Kiss continuă să își încânte publicul prin cântec: “Continui să cânt, acompaniată de soțul meu, iar repertoriul nostru cuprinde peste 700 de cântece. De două ori, în 1997 și în 2004, am avut onoarea să cânt chiar în fața Majestății Sale, Regina Danemarcei”, a dezvăluit artista acum ceva timp.

În prezent, artistul iubit din Generația de Aur a muzicii românești și soțul ei administrează împreună un studio de înregistrări și au lansat până acum 3 CD-uri care au avut un mare succes și au fost bine vândute în Danemarca.

Chiar dacă trecerea timpului a lăsat urme asupra frumuseții artistei și trăsăturile ei s-au maturizat inevitabil, Eva Kiss păstrează în privirea sa o licărire din seninătatea de altădată, iar când urcă pe scenă, zâmbetul îi readuce aminte de amprenta ei de odinioară.

Un caz extrem de tulburător a fost descoperit recent de către jurnaliștii de la Mirror din Marea Britanie, ilustrând drama unei foste campioane la înot care a ajuns să doarmă într-un cimitir. Laranie McHendrie Decaire, în vârstă de 64 de ani, a fost o prezență remarcabilă în competițiile internaționale, reprezentând atât Marea Britanie, cât și Canada.

Cu toate acestea, viața ei s-a transformat dramatic în ultimii ani din cauza unor schimbări majore în sistemul de pensii. După o carieră de succes în înot, în anii ’90, Laranie s-a retras din activitate și a ales să călătorească prin lume. A lucrat în diferite domenii, inclusiv ca asistent social și bonă, chiar și după ce a absolvit Universitatea McGill. Cu toate acestea, după 10 ani, când s-a întors în Marea Britanie, a început o serie de probleme financiare.

După ce a cheltuit toți banii economisiți, iar în ultimii 4 ani nu a avut nicio sursă de venit, Laranie a fost nevoită să își părăsească locuința și să își caute adăpost pe străzi. “Din păcate, mi-am pierdut toți banii. Am ajuns în această situație, de fapt, din cauza schimbărilor în sistem, a furtului, a fraudelor și a altor lucruri de acest gen”, a mărturisit ea.

Astfel, Laranie McHendrie Decaire a ajuns să doarmă într-un cimitir din Londra, lipsită de adăpost și fără nicio sursă de sprijin. Chiar și după ani de cotizări la sistemele de pensii din Marea Britanie, nu a putut beneficia de ajutor din partea acestora, deoarece vârsta de pensionare a fost amânată și nu îndeplinea criteriile pentru a primi asistență locativă sau medicală de urgență.

“E o lume complet diferită acum, în care am așteptat cu nerăbdare pensia pentru care am plătit, dar sistemul mi-a luat-o”, a adăugat Laranie, reflectând amărăciunea și deziluzia ei față de sistemul care a eșuat în a o proteja în aceste momente dificile.

Bureaucrația și lipsa de resurse au împiedicat eforturile unui ONG local de a o ajuta pe Laranie. Vicki McGarrigle, o reprezentantă a acestuia, a relatat că birocrația a fost un obstacol major în calea furnizării de sprijin adecvat acestei femei aflate în nevoie.

„Rareori se plânge de ceva. Nu bea, nu consumă niciun fel de substanțe. Nu înjură, se roagă mult. Probabil asta a ținut-o în viață. Dar o femeie de vârsta ei nu mai poate trăi pe străzi. Din păcate, țara ei a uitat-o”, a subliniat McGarrigle.

Tragedia lui Laranie McHendrie Decaire este un exemplu trist al eșecului sistemului de protecție socială și al neglijenței față de cei aflați în nevoie în societate. Este o poveste care ne reamintește de vulnerabilitatea umană și de necesitatea unei intervenții urgente pentru a oferi sprijin și siguranță celor mai vulnerabili membri ai comunității noastre.