O tânără a fost îndemnată să își împărtășească cea mai mare dorință pe care a avut-o în copilărie Sfintei Parascheva.

Povestea remarcabilă a acestei tinere a devenit virală pe internet, reafirmându-ne că minunile sunt prezente în jurul nostru, chiar și în cele mai neașteptate momente.

Dorința ei cea mai profundă a fost inițiată în copilărie, sub îndrumarea iubitoare a bunicii sale, care i-a încurajat să își exprime dorințele cele mai arzătoare către Sfânta Parascheva. Fără ezitare, tânăra și-a formulat dorința cu o sinceritate și o inocență tipice copilăriei. Cu toate acestea, trecerea timpului a acoperit visul ei cu voalul uitării.

După zece ani, într-o zi obișnuită la prima vedere, tânăra a primit o veste care i-a cutremurat sufletul. Dorința ei cea mai profundă s-a împlinit. Fără să înțeleagă complet cum sau de ce, ea a fost acceptată la Facultatea de Farmacie, exact așa cum și-a dorit în copilărie. Acest eveniment neașteptat a fost o adevărată minune în viața ei, demonstrând că rugăciunea și credința pot realiza lucruri considerate imposibile.

În fiecare an, apropiindu-se de data de 14 octombrie, pelerinii se adună la Iași pentru a se închina la moaștele Sfintei Parascheva. Printre aceștia se regăsesc oameni dornici de speranță și vindecare, căutând un răspuns la rugăciunile lor.

Unul dintre pelerinii deosebiți a surprins atenția prin gestul său inedit. A adus cu el un covor, pe care l-a rulat cu grijă și l-a atins de racla cu moaștele sfintei. Această acțiune a surprins mulți, însă bărbatul a explicat că a dorit să ofere un dar special Sfintei Parascheva cu ocazia zilei ei. Chiar dacă neobișnuit, acest act de credință a demonstrat că fiecare persoană are modalitățile sale unice de a se apropia de divinitate și de a-și exprima respectul și dorințele.

În timpul pelerinajului, alți pelerini au atins racla cu diverse obiecte. Unii au depus bancnote, în semn de recunoștință sau dorință de prosperitate, în timp ce alții au atins racla cu haine sau alte obiecte personale, dorind să lase o parte din ei în acel loc sacru. Cu toate acestea, unii pelerini au fost uimiți de gesturile neobișnuite ale celorlalți, subliniind că rugăciunea ar trebui să fie un act de sinceritate și închinare, fără a aduce elemente ciudate sau nefirești.

Această poveste și gestul inedit al pelerinului vor rămâne în memoria celor care le-au auzit, oferindu-le speranță și alinare în momentele dificile ale vieții și consolidându-le încrederea în puterea credinței lor interioare. Astfel, ele ne reamintesc că fiecare persoană are o relație unică și personală cu divinitatea, iar credința poate fi manifestată în diverse moduri, fie prin cuvinte, gesturi sau obiecte simbolice, cu condiția să emane dintr-o inimă deschisă și sinceră.

Florin Piersic, una dintre cele mai apreciate și iubite figuri ale cinematografiei și teatrului românesc, se pregătește să împlinească venerabila vârstă de 86 de ani la începutul anului viitor, fiind născut pe 27 ianuarie 1936, la Cluj.

Pe parcursul carierei sale impresionante, Florin Piersic a luminat scena Teatrului Național Bucureștean cu numeroase roluri memorabile, interpretând personaje în piese celebre precum „Act venețian” de Camil Petrescu, „Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, „Gaițele” de Alexandru Kirițescu, „Idiotul” după F.M. Dostoievski, „Logodnicele aterizează la Paris” de Marc Camoletti, „Cartea lui Ioviță” de Paul Everac și multe altele, conform informațiilor oferite de Agerpres, care citează TNB.ro.

Popularitatea și recunoașterea lui Florin Piersic nu se datorează doar talentului său scenic remarcabil, ci și contribuției sale semnificative în cinematografie. Actorul a lăsat o amprentă profundă în filmul românesc, jucând în peste 55 de filme.

Debutul său cinematografic a avut loc în 1957, în pelicula „Ciulinii Bărăganului”, unde a interpretat rolul lui Tănase. A și evidențiat talentul său în „Neamul Șoimăreștilor” (1965), regizat de Mircea Drăgan, și în filmul care l-a consacrat – „De-aș fi… Harap Alb” (1965), regizat de Ion Popescu-Gopo, precum și în numeroase alte producții remarcabile.

Rolurile sale celebre din filmele românești rămân cele de haiduci – Anghel Șaptecai sau Grigore Pintea, însă cel mai cunoscut și îndrăgit personaj, care l-a consacrat în inimile publicului, este Mărgelatu – figura emblematică cu pălărie și mantie neagră, înarmat cu o armă cu opt țevi scurte și purtând în mână o „pălărie” de floarea-soarelui, din care mănâncă semințe – din seria filmelor regizate de Doru Năstase și Gheorghe Vitanidis, alături de personajul Buză de Iepure, interpretat de actorul și cascadorul Szobi Cseh.

Într-un interviu profund acordat lui Dan Negru, marele actor Florin Piersic, vizibil emoționat, a făcut o declarație tristă, rugând producătorii emisiunii să nu o taie la montaj, conform informațiilor de pe dcnews.ro.