Pensia de urmaș în anul 2024 reprezintă un sprijin financiar lunar acordat soțului supraviețuitor în cazul decesului partenerului, în conformitate cu anumite criterii și condiții stabilite de lege.

Acest sprijin financiar este determinat ca un procent din pensia pe care ar fi primit-o sau a primit-o decedatul și este gestionat de aceeași instituție care a acordat sau ar fi acordat pensia decedatului.

Conform informațiilor furnizate de CNPP (Casa Națională de Pensii Publice), persoanele care doresc să solicite pensia de urmaș trebuie să îndeplinească una dintre următoarele situații:

1. La împlinirea vârstei standard de pensionare, pe toată durata vieții, dacă durata căsătoriei a fost de 15 ani sau mai mult;
2. Indiferent de vârstă, pe perioada în care soțul supraviețuitor este invalid de gradul I sau II, dacă căsătoria a durat cel puțin 1 an;
3. Indiferent de vârstă și durata căsătoriei, în cazul decesului soțului susținător din cauza unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, și dacă soțul supraviețuitor nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională obligatorie sau veniturile sale sunt mai mici de 35% din câștigul salarial mediu brut;
4. Indiferent de vârstă și durata căsătoriei, pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă soțul supraviețuitor nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională obligatorie sau veniturile sale sunt mai mici de 35% din câștigul salarial mediu brut;
5. Soțul supraviețuitor care are în îngrijire, la data decesului susținătorului, unul sau mai mulți copii cu vârsta de până la 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională obligatorie sau veniturile sale sunt mai mici de 35% din câștigul salarial mediu brut – până la data când ultimul copil împlinește 7 ani.

De la 1 ianuarie 2011, copiii care sunt beneficiari ai pensiei de urmaș pot cumula această pensie cu alte venituri provenite din situații care implică o asigurare obligatorie.

Există anumite reguli care se aplică copiilor care sunt eligibili pentru pensia de urmaș, printre care:

– Copiii trebuie să aibă maxim 16 ani;
– Copiii trebuie să aibă maxim 26 de ani și să fie în continuare la școală sau la facultate, pensia fiind acordată până la terminarea studiilor;
– Copiii trebuie să fie invalizi de orice grad, însă, dacă invaliditatea s-a ivit până la vârsta de 16 ani sau 26 de ani, în funcție de situație.

Este important de menționat că, odată ce copiii împlinesc vârsta de 16 ani, trebuie să prezinte o adeverință școlară pentru a continua să primească pensia. Totodată, ei trebuie să furnizeze o adeverință care să ateste că sunt încă înmatriculați la instituția de învățământ.

Conform CNPP, cuantumul pensiei de urmaș este determinat în funcție de numărul de urmași care sunt îndreptățiți să o primească, astfel:

– Pentru un singur urmaș, se stabilește un procent de 50%;
– Pentru doi urmași, se stabilește un procent de 75%;
– Pentru trei sau mai mulți urmași, se stabilește un procent de 100%.

Astfel, pensia de urmaș reprezintă un sprijin important acordat familiilor care se confruntă cu pierderea unui membru.

Într-o poveste străveche, se relatează că Maica Domnului, ajunsă să-și plângă fiul răstignit, a așezat un coș cu ouă lângă cruce, iar acestea s-au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Acest act miraculos a fost urmat de un cuvânt al Domnului, care, văzând că ouăle s-au colorat, a poruncit celor prezenți să facă și ei ouă roșii și împestrițate, ca un simbol al amintirii răstignirii Sale.

În cultura noastră populară, oul roșu de Paști devine un simbol puternic, reprezentând sângele Domnului și purtând atribuții miraculoase: vindecare, alungarea răului și aducerea sănătății, frumuseții, vigoarei și sporului. Ouale colorate în alte nuanțe precum galben, verde sau albastru anunță bucuria reînvierii primăverii. Cele în negru sunt pregătite în memoria celor decedați, iar cele îmbrăcate în haine întunecate simbolizează Mântuitorul care, asemenea unui pui de găină ieșit din găoace, învie din morți.

Tradiția populară atribuie o importanță deosebită zilei de Joi Mare, când ouăle se vopsesc în roșu, susținând că acestea nu se strică niciodată pe parcursul întregului an. Totodată, credința populară spune că ouăle roșii duse la biserică și sfințite au puterea de a proteja gospodăria de grindină și furtuni.

La țăranii noștri, există obiceiul ca în dimineața zilei de Paști, să-și spele fețele cu apă proaspătă, în care pun un ou roșu, având convingerea că astfel vor fi sănătoși și frumoși ca un ou roșu pe tot parcursul anului. După consumarea ouălor, cojile roșii sunt păstrate și plasate în brazdele arătatei, cu credința că aceasta va aduce recolte bogate și rod bun.

Potrivit tradiției, ouăle de Paști erau adunate din cuibar în miercurea celei de-a patra săptămâni din Postul Mare, numită și “miercurea Păresimilor”. Se credea că ouăle alese în această zi nu se stricau până la Paște. De asemenea, vopsirea ouălor avea loc în Joia Mare, cu excepția Vinerea Mare.

Ouale roșii sunt considerate a fi protectorii casei în tradiția populară, fiind considerate indispensabile. Ele simbolizează viața eternă, fertilitatea, renașterea și norocul. În vechime, ouăle erau vopsite în diverse culori și oferite ca daruri în timpul venirii primăverii, marcând reînvierea naturii și explozia cromatică specifică acestei perioade.