Denumirea de “Lacrima Maicii Domnului” poartă cu sine o semnificație profundă și nu este atribuită întâmplător. Această plantă delicată, cu petale de un alb-roz pal, emană, la atingere, un lichid incolor, asemănător unei lacrimi, cu un parfum plăcut și o dulceață subtilă. Floarea cunoscută sub numele de Hoya Carnosa este folosită de-a lungul timpului în special pentru confecționarea metaniilor, atât în rândul călugărilor, cât și al creștinilor.

Perioada de înflorire a “Lacrimii Maicii Domnului” este în sezonul estival, cuprinzând lunile mai până în septembrie, fiind în mod special căutată și apreciată la Mănăstirea “Franciscana Măria Radna” din județul Arad, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, celebrată pe data de 15 august.

În această zi de sărbătoare, credincioșii se adună după încheierea slujbei oficiate în cinci limbi diferite și pornesc către pădurea din spatele mănăstirii în căutarea acestei flori care emană mir în mod natural.

Cei care au norocul să găsească această floare la rădăcinile copacilor o culeg cu grijă, apoi o așază în apă, fiind obiceiul ca aceștia să consume apoi acea apă în scopuri vindecătoare. “Lacrima Maicii Domnului”, văzută ca o floare a minunilor, este ținută la loc de cinste pe întreg parcursul anului.

Legendele care stau la baza denumirii plantei Hoya drept “Lacrima Maicii Domnului” îl prezintă pe Fecioara Maria vărsând lacrimi de durere la picioarele Fiului răstignit pe cruce. Se spune că, ulterior, Fecioara Maria s-a retras în Grădina Ghetsimani, locul unde Isus s-a rugat înainte de a fi prins și răstignit. Acolo, ea a rostit o rugăciune fierbinte către Dumnezeu, implorându-L să îi ierte pe cei care i-au omorât fiul. În semn de ascultare față de rugăciunea sa, Dumnezeu a făcut să răsară mii de flori mici și albe, care s-au răspândit apoi în întreaga lume, simbolizând credința.

În afara aspectului său pur spiritual, “Lacrima Maicii Domnului” este o plantă cu proprietăți ornamentale remarcabile, fiind potrivită atât pentru a fi crescută în ghiveci, ca plantă de interior, cât și pentru a fi plantată în grădină.

Hoya Carnosa, această bijuterie printre plantele de apartament și de grădină, este o plantă cățărătoare, perenă, cu tulpini lungi și flexibile, ce pot fi ghidate pe spalieri. Frunzele sunt lucioase, cărnoase și parfumate, de un verde închis, iar florile sunt grupate în formă de stea, cu nuanțe alb-roz și roșu în mijloc. Aceste flori emană picături dulci, incolore.

Planta “Lacrima Maicii Domnului” înflorește doar după ce ajunge la maturitate și numai pe tulpinile care au crescut peste 30 de centimetri. Timpul necesar pentru maturizarea plantei poate varia, unele exemplare ajungând la maturitate în primul an de viață, în timp ce altele pot dura și cinci sau zece ani. Totuși, pentru ca planta să înflorească în mod corespunzător, este esențial să îi acorzi îngrijiri adecvate, indiferent dacă este crescută în ghiveci, ca plantă de interior, sau în exterior.

Temperatura și frecvența udării sunt aspecte esențiale în îngrijirea și înflorirea “Lacrimii Maicii Domnului”. Aceasta preferă temperaturi moderate, între 15 și 18 grade Celsius, și un nivel moderat de umiditate. Este important să eviți schimbările bruste de temperatură și să nu exagerezi cu cantitatea de apă administrată plantei.

Udarea trebuie efectuată în mod regulat, evitându-se însă umezirea excesivă a solului, care poate duce la putrezirea rădăcinilor și deteriorarea frunzelor. Dacă totuși observi că planta este afectată de o udare excesivă și rădăcinile încep să se deterioreze, este recomandat să o transplantezi imediat într-un sol proaspăt, bine drenat, compus din pământ de pădure, turbă fibroasă și nisip, în proporții egale.

Îngrășămintele trebuie administrate cu moderație, deoarece un exces de substanțe nutritive poate afecta procesul de înflorire al plantei sau îl poate compromite în totalitate.

Odată ce bobocii de flori sunt formați, este important să protejezi planta de curenții de aer, căldura excesivă și seceta prelungită, care pot duce la îngălbenirea și căderea acestora. De asemenea, este recomandat să nu tai tulpinile care au înflorit, măcar pedunculii florali (codițele care au purtat florile) după ce acestea au înflorit, deoarece aceștia vor fi purtătorii noilor fl