O poveste fascinantă, care începe acum 21 de ani, ne poartă într-o călătorie plină de întorsături și miracole. În timp ce se afla într-un tren alături de tatăl său vitreg, o fetiță a dispărut fără urmă, lăsând în urmă un gol imens în inimile celor dragi. Această dramă a avut loc în Belarus, în anul 1999, iar protagonista ei este Yulia Gorâna.
Conform relatărilor de pe realitatea.net, în acea zi fatidică, Yulia se afla în trenul ce străbătea Belarusul împreună cu tatăl său vitreg. În mod inexplicabil, la un moment dat, copila a dispărut, apărând ulterior în orașul Ryazan din Rusia, la o distanță de 885 de kilometri de locul dispariției.
Autoritățile au găsit-o pe Yulia speriată și înfometată, dar din păcate, aceasta nu a putut oferi nicio informație despre identitatea sa sau despre locul de unde provine. Astfel, poliția a fost nevoită să o dea spre adopție, deoarece nu a reușit să o identifice.
După 20 de ani de incertitudine și dorință de a-și găsi răspunsuri, Yulia a reușit să se reîntoarcă în sânul familiei sale. Totul s-a întâmplat datorită eforturilor iubitului său, Ilya Kryukov, care a investigat povestea fetei pe internet și a descoperit fotografii cu ea din copilărie, precum și apelurile disperate ale părinților săi.
Odată ce Yulia și-a reîntâlnit părinții biologici, au fost efectuate teste ADN, care au confirmat fără echivoc că ea este fiica lui Viktor și a Lyudmilei Moiseenko. Aceștia din urmă, în vârstă acum de 50 de ani, au mărturisit că nu au încetat nicio clipă să o caute pe fiica lor dispărută.
Ancheta privind dispariția fetiței a fost redeschisă în anul 2017, punând sub semnul întrebării multe aspecte ale acestui caz încă neelucidat. Autoritățile au acuzat pe cei doi presupuși răpitori de crimă și i-au supus unui test cu detectorul de minciuni, în încercarea de a aduce lumină în acest caz complicat.
Cu toate acestea, amintirile Yuliei sunt fragmentare și tulburi. Ea își amintește că în momentul dispariției se afla în tren alături de doi adulți, un bărbat și o femeie. Se bănuiește că aceștia ar fi fost cei care au răpit-o și transportat-o peste hotare, în Rusia.
Această poveste uluitoare nu doar că ridică semne de întrebare asupra modului în care au fost gestionate anchetele în trecut, dar aduce și o rază de speranță în inimile celor care au trăit cu dorul de a-și revedea copilul dispărut. Este o mărturie a rezilienței umane și a puterii extraordinare a dragostei de părinte, care nu cunoaște limite în căutarea adevărului și a reunirii familiei.
