Candela, această mică flacără care arde discret și răspândește lumină, depășește cu mult stadiul de simplu obiect de decor în casa noastră. Ea devine un străjer al căminului nostru, dar și al sufletului nostru. Cu o istorie încărcată de semnificații și o adâncime spirituală, candela devine un simbol al rugăciunii și al conexiunii noastre cu divinul.
Originea cuvântului „candelă” provine din limba greacă, unde „kándila” semnifică „lumină de veghe” sau „priveghere”. Această etimologie ne reamintește de importanța de a menține candela aprinsă în căminul nostru. Flacăra candelei ne îndeamnă să fim treji și atenți la prezența lui Dumnezeu, aducând lumina adevărată a Mântuitorului în inimile noastre.
Rolul candelei în cămin:
Mântuitorul ne îndeamnă la priveghere și rugăciune, pregătindu-ne pentru momentul de apocalipsă. Aprinderea candelei dimineața și seara, în zilele de duminică și în sărbători, ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu și să pregătim sufletul pentru întâlnirea cu El.
Candelele din ceară, împreună cu paharul și iconița atașată, sunt mijloacele noastre de lumină, gata să ne îndrume și să ne apropie de divin. Prin intermediul rugăciunii și privegherii, candela devine un simbol al ofrandei noastre aduse în fața lui Dumnezeu.
Îngrijirea candelei și rugăciunea la aprindere:
Candela trebuie tratată cu evlavie și respect față de sacru. La curățarea acesteia, nu aruncăm uleiul ars, ci permitem candelei să ardă până la final. Materialele folosite pentru îngrijirea obiectelor sfinte pot fi arse în natură, iar cenușa trebuie îngropată într-un loc curat.
Rugăciunea la aprinderea candelei reprezintă un mod de a ne conecta cu divinul și de a ne oferi păcatele spre iertare. Lumina candelei aduce alinare și nădejde inimii noastre, fiind un simbol al păcii interioare și al apropierea de Dumnezeu.
Prin aprinderea și menținerea candelei în căminul nostru, ne reamintim mereu de lumina divină a Mântuitorului și de rugăciunile noastre care se înalță către ceruri, aducând lumină și căldură în inimile noastre.
