Marian Mexicanu, un nume bine cunoscut în lumea muzicii de petrecere, este admirat pentru talentul său la acordeon și energia pe care o aduce în fiecare spectacol. Deși publicul îl vede mereu cu zâmbetul pe buze, puțini știu de provocările de sănătate pe care le înfruntă zilnic și de impactul acestora asupra vieții sale, atât fizic, cât și emoțional. În spatele imaginii sale vesele, se află o poveste de viață marcată de dureri cronice și anxietate, pe care Marian le gestionează cu o putere deosebită.
### Dificultățile fizice: Herniile de disc și durerile constante
Marian Mexicanu suferă de probleme grave la coloana vertebrală, având șapte hernii de disc, care îi afectează mobilitatea și îi aduc dureri permanente. Într-o apariție la „Un Show Păcătos”, artistul a descris cât de provocator este pentru el să facă față acestor dureri, mai ales când stă ore întregi în picioare la evenimente, susținând un acordeon greu. Efortul constant pune presiune pe coloana deja vulnerabilă, iar durerea devine uneori de nesuportat.
„Stau 8-10 ore în picioare cântând, chiar și atunci când durerea este copleșitoare. Toate vertebrele sunt afectate. De la 12 ani cânt, iar corpul meu resimte efortul,” a spus Marian.
Un RMN i-a confirmat diagnosticul, dar medicii l-au sfătuit să amâne cât mai mult intervenția chirurgicală, din cauza complexității cazului și riscurilor implicate.
### Frica de operație și strategia de a trăi cu durerea
Marian a ales să suporte durerea și să continue activitatea profesională, amânând operația cât de mult poate. „Doctorul mi-a spus: ‘Ai șapte hernii de disc. Cât de tare doare?’ Am răspuns că doare mult. Mi-a sugerat să trag de mine cât mai mult, pentru că operația este complicată și riscantă,” a mărturisit artistul. În acest fel, Marian își menține rezistența în fața unei realități dure, acceptând durerea ca parte din viața sa.
### Provocările emoționale: Anxietatea și limitările personale
Pe lângă dificultățile fizice, Marian Mexicanu se confruntă cu o formă de anxietate cronică, care îi afectează viața de peste 25 de ani. Evită să iasă din casă singur și se bazează pe sprijinul celor apropiați, cum ar fi soția sa, Ana, sau prieteni de încredere. „De 25 de ani nu ies fără o ‘cârjă umană’. Fiica mea, Maria, este cea care mă ajută cel mai mult să îmi mențin echilibrul mental. Când ea e lângă mine, mă simt mai bine,” a dezvăluit Marian într-o emisiune.
De-a lungul anilor, Marian a încercat să găsească soluții pentru anxietate, apelând la terapie, însă provocarea rămâne constantă, afectându-i viața socială și stima de sine.
### Viața de artist: Un echilibru între pasiune și sacrificiu
Cariera lui Marian Mexicanu este una de succes, dar a venit cu sacrificii mari pe plan fizic și emoțional. Dedicat muzicii de la vârsta de 12 ani, a petrecut mii de ore pe scenă, asumându-și costurile asupra sănătății sale. Muzica devine pentru el o formă de evadare din durere și o modalitate de a crea o legătură cu publicul, în ciuda dificultăților personale.
„Noi, muzicienii, știm să râdem chiar și când suferim,” spune Marian. Aceasta este esența vieții de artist: o luptă continuă între bucuria de a crea și durerea personală.
### Familia – sprijinul esențial în viața lui Marian
Relația cu fiica sa, Maria, este o ancoră emoțională importantă pentru Marian. Prezența ei îi aduce o stare de liniște și îi dă forța de a trece peste momentele dificile. Familia reprezintă un punct de sprijin esențial în menținerea echilibrului său, iar acest lucru îl motivează să continue lupta, chiar și atunci când se simte copleșit.
### Concluzie: O poveste de reziliență și curaj
Marian Mexicanu este un exemplu de reziliență. În ciuda durerilor fizice intense și a anxietății care îl însoțește de ani de zile, el rămâne dedicat pasiunii sale pentru muzică. Refuzul său de a se opera reflectă o decizie precaută, dar și o voință de a depăși provocările.
Marian Mexicanu arată că în spatele fiecărei apariții scenice strălucitoare se poate ascunde o poveste de curaj și sacrificiu. Deși viața de artist îi aduce bucurie, ea vine cu un preț ridicat, însă Marian reușește să își păstreze optimismul și dorința de a merge mai departe.
