Departe de agitație și de lumea agendelor încărcate, Irina Loghin își păstrează un obicei de suflet în fiecare început de sezon: se retrage în zone verzi din apropierea orașului, unde se bucură de liniștea naturii și de mișcare în aer liber. Acolo, artista adună cu grijă frunze comestibile, pe care le transformă apoi într-o gustare simplă, dar plină de prospețime.
Acest gest nu este legat doar de obiceiuri alimentare, ci reprezintă și un mod personal de regăsire. Spune adesea că liniștea pădurii și ciripitul discret o conectează la copilărie și la amintiri dragi din perioada în care, împreună cu familia, ieșea la cules verdețuri proaspete.
„Îmi place să aleg singură ce urmează să consum. Știu de unde provin și cum au crescut. E o formă de încredere și grijă față de mine”, mărturisește artista.
Ajunsă acasă, transformă culesul într-un moment de răsfăț alimentar. După ce spală bine frunzele, le lasă la scurs, apoi le asezonează cu un strop de ulei, puțină sare și zeamă de lămâie. Preferă să consume verdețurile crude, considerând că în felul acesta păstrează toate beneficiile naturale.
„Nu am renunțat complet la variantele conservate, dar nimic nu se compară cu aroma pe care o are ceva proaspăt, netrecut prin frig sau prin adaosuri”, spune Irina Loghin, pentru care simplitatea rămâne mereu o alegere de echilibru.