Lea Massari s-a stins din viață la 91 de ani – una dintre marile icoane ale cinematografiei europene
Actrița italiană Lea Massari, considerată o prezență emblematică în cinematografia italiană și franceză din a doua jumătate a secolului XX, a încetat din viață la vârsta de 91 de ani. Vestea dispariției sale a fost anunțată miercuri de Lucia Borgonzoni, secretar de stat pentru cultură în Italia, care a descris-o drept „o actriță cu un magnetism irezistibil și un talent fulminant”.
Potrivit cotidianului Il Messaggero, Massari s-a stins luni, în Roma, iar înmormântarea a avut loc a doua zi, într-un cadru discret, la Sutri, o localitate din apropierea capitalei italiene. Ultimul rămas-bun a fost în ton cu viața ei din ultimele decenii – retrasă din lumina reflectoarelor, dar păstrând o eleganță tăcută.
De la Anna Maria Massatani la Lea Massari – un destin artistic
Născută la 30 iunie 1933, în Roma, sub numele Anna Maria Massatani, viitoarea actriță și-a făcut debutul răsunător în 1960, odată cu lansarea filmului „L’Avventura” al lui Michelangelo Antonioni. Rolul său – o tânără care dispare misterios într-un peisaj arid, declanșând o căutare încărcată de semnificații – a devenit emblematic pentru cinemaul modern, aducându-i instantaneu recunoaștere internațională.
În anii următori, Massari a jucat în „Il Colosso di Rodi” de Sergio Leone și „Una vita difficile” de Dino Risi, consolidându-și reputația în Italia. Dar adevărata consacrare a venit dincolo de granițele țării natale, în Franța, unde regizori prestigioși i-au oferit roluri intense și provocatoare.
Carieră internațională și roluri memorabile
În 1964, a apărut în „L’insoumis” alături de Alain Delon, iar în 1971 a stârnit controverse cu rolul din „Le souffle au cœur” al lui Louis Malle, interpretând o mamă prinsă într-o relație ambiguă cu propriul fiu. Acest rol delicat, dar magistral jucat, i-a adus notorietate și a confirmat curajul său artistic.
Pe parcursul anilor ’60 și ’70, Lea Massari a colaborat cu regizori de renume precum Claude Sautet, Francesco Rosi, René Clément, frații Taviani, Henri Verneuil și Carlos Saura. Filmele „Les Choses de la vie”, „Le silencieux”, „Allonsanfan” și „Le Christ s’est arrêté à Eboli” figurează printre cele mai notabile apariții ale sale.
Massari nu a refuzat niciodată rolurile secundare atunci când scenariul și regia o convingeau. A jucat alături de figuri marcante ale cinematografiei, precum Jean-Paul Belmondo, Yves Montand, Anthony Perkins, Mel Ferrer și Gian Maria Volonté, aducând fiecărui personaj o nuanță aparte de vulnerabilitate, forță interioară și mister.
O prezență discretă, dar inconfundabilă
Gilles Jacob, fost președinte al Festivalului de la Cannes, a descris-o astfel: „Frumoasă, simplă, pudică, Léa Massari a întruchipat adesea în cinema femeia care pare să nu-și mai găsească locul. Fie că dispare dintr-o poveste, cum se întâmplă în L’avventura, fie că trăiește o dramă tulburătoare în Le souffle au cœur, ea lăsa mereu în urmă o amprentă emoțională profundă.”
De-a lungul carierei, Massari a fost numită „cea mai franceză dintre actrițele italiene”, grație rafinamentului și naturaleței cu care a trecut de la un registru artistic la altul. A ales cu grijă proiectele în care s-a implicat și s-a remarcat printr-un stil de joc subtil, introspectiv și memorabil.
O moștenire de neșters
Lea Massari lasă în urmă o filmografie valoroasă și un model de discreție și eleganță artistică. Fără să caute cu orice preț gloria sau aplauzele, ea a devenit un reper pentru generații de actori și cinefili, un simbol al cinematografiei europene într-o epocă de transformare profundă.
Prin rolurile sale pline de forță și umanitate, Massari rămâne vie în memoria culturală, o prezență care, chiar și în tăcerea ultimilor ani, nu a încetat să inspire.