Doliu în literatura română: Virgil Tănase, romancier și dramaturg de excepție, s-a stins din viață la 79 de ani
Lumea literară românească este în doliu. Virgil Tănase, unul dintre cei mai valoroși scriitori, dramaturgi și regizori români ai ultimelor decenii, a încetat din viață la vârsta de 79 de ani, cu doar câteva zile înainte de a împlini 80 de ani, pe 16 iulie.
„Prin dispariția lui Virgil Tănase, literatura română și arta teatrală suferă o pierdere ireparabilă”, a transmis Uniunea Scriitorilor din România, anunțând vestea tristă printr-o postare pe Facebook.
Regrete și omagii de la colegi și prieteni
Scriitorul și publicistul Eugen Tudoran a fost printre primii care au reacționat public, mărturisind cu durere că, deși știa că Virgil Tănase era bolnav de mai mult timp, vestea l-a copleșit:
„O veste cumplită… Îmi va lua timp să pun pe hârtie gândurile despre un excelent scriitor și om de teatru, despre răzvrătitul ‘Țonțu’, despre generozitatea sa uriașă și despre prietenia noastră. Lumină lină, dragă Virgil, și condoleanțe celor dragi!”, a scris acesta pe Facebook.
Și fostul ministru de externe și antropolog Teodor Baconschi i-a adus un omagiu emoționant:
„Dumnezeu să-l odihnească pe Virgil Tănase. Într-un exil literar parizian dominat de veleitari frustrați, acest român bonom și cultivat a reușit să publice cărți admirabile la edituri majore și să scrie într-o franceză impecabilă – sindromul Joseph Conrad. Mi-au plăcut biografiile sale dedicate lui Cehov, Camus sau Dostoievski, dar regret că nu i-am descoperit până acum romanele și piesele. Îl voi păstra mereu în amintire ca pe un intelectual discret, devotat vocației lui.”
Cine a fost Virgil Tănase
Virgil Tănase s-a născut la Galați și a studiat filologia la Universitatea din București (1963–1968), apoi regia de teatru la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (1970–1974). A fost membru al mișcării literare onirice, un curent care a marcat literatura română contemporană, dar care a fost interzis de regimul comunist.
Primul său roman, „Portrait d’homme à la faux dans un paysage marin”, publicat la editura Flammarion în 1976, a fost interzis în România. Următorul, „Apocalypse d’un adolescent de bonne famille” (Flammarion, 1980), a întărit reputația sa de scriitor profund și original.
După ce regimul comunist i-a impus plecarea, s-a stabilit în Franța, unde a rămas cetățean român, chiar și după ce a obținut cetățenia franceză.
La Paris, Virgil Tănase și-a susținut doctoratul în sociologia și semiologia artei, sub îndrumarea celebrului Roland Barthes. A continuat să publice romane la edituri de prestigiu – Flammarion, Hachette, Non Lieu – și a montat piese de teatru atât în Franța, cât și în România. Din 1999, a predat Istoria civilizațiilor la Institutul Internațional de Imagine și Sunet din Paris.
Premii și distincții
De-a lungul carierei, Virgil Tănase a fost recompensat cu premii importante:
- Premiul de dramaturgie al Academiei Române (1997)
- Premiul de literatură al Uniunii Latine (2004)
- Premiul Șerban Cioculescu al Muzeului Literaturii Române (2012)
- A fost decorat cu Ordinul Artelor și Literelor din Franța (1987) și cu Ordinul Național „Serviciu Credincios” în grad de cavaler (2002)
- De asemenea, i s-a acordat titlul de Doctor honoris causa al Universității „Dunărea de Jos” din Galați
O moștenire care rămâne
De la paginile romanelor sale, la sălile de teatru unde spectacolele regizate de el au încântat publicul, Virgil Tănase a lăsat o moștenire culturală impresionantă. A fost un creator versatil, un intelectual fin, un om generos și, mai presus de orice, un spirit liber.
Prin dispariția lui, literatura și teatrul românesc pierd un reper al eleganței artistice și al curajului intelectual.