O inimă mare a presei s-a stins: jurnalista Lucia Efrim, cunoscută drept Toto, a plecat dintre noi
Lumea jurnalismului este de azi mai săracă. Lucia Efrim, jurnalistă apreciată pentru profesionalismul, empatia și energia sa inepuizabilă, a încetat din viață. Pentru prieteni și colegi, era Toto – un nume rostit mereu cu afecțiune, respect și admirație profundă.
Anunțul trist a fost făcut joi de Luca Niculescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, printr-un mesaj emoționant publicat pe rețelele sociale. Acesta a vorbit despre Toto nu doar ca despre un profesionist desăvârșit, ci ca despre o forță a naturii, o prietenă loială și o ființă care trăia exclusiv pentru ceilalți.
„Lucia Efrim, sau, cum o cunoaștem toți, Toto. Inima ei mare și generoasă a încetat să bată noaptea trecută. A fost omul cel mai întreg pe care am avut șansa să îl întâlnesc. Un om care și-a dedicat viața prietenilor, care se dăruia cu totul, care și-a trăit viața pentru ceilalți. Toto a fost o explozie permanentă de energie, un vulcan.”
O voce fermă, un suflet cald, o prezență vie
Lucia Efrim a fost una dintre acele persoane rare care reușea să îmbine fermitatea opiniei cu o inimă caldă și deschisă. Intransigentă și pasionată de adevăr, nu accepta jumătăți de măsură. Își susținea convingerile cu tărie, dar era și suficient de înțeleaptă încât să și le schimbe, dacă i se aduceau argumente solide.
Era genul de jurnalist care nu doar scria despre oameni, ci îi asculta, îi înțelegea și se implica în mod real în poveștile lor. Pentru ea, suferința celuilalt nu era doar un subiect de presă, ci un motiv să acționeze.
„Lucra enorm și se consuma pentru fiecare subiect. Pentru că dincolo de cazuri sau știri, vedea mereu oamenii și durerile lor. Așa a fost toată viața – cu extrem de multă atenție pentru oameni și un rar simț al solidarității.”, a mai spus Luca Niculescu.
Două luni printre refugiați: o lecție de umanitate
Unul dintre cele mai grăitoare exemple ale generozității sale a fost în primele luni ale războiului din Ucraina, când Toto a petrecut aproape două luni în Gara de Nord, oferind ajutor refugiaților care fugeau din calea războiului. Nu a fost vorba de o simplă prezență: căuta mâncare, haine, adăposturi, vorbe bune și soluții. A fost acolo, zi de zi, cu aceeași intensitate cu care trăia întreaga viață.
„Mă suna din când în când, de la București la Paris, să mă întrebe dacă poate folosi apartamentul meu pentru mame ucrainence cu copii. Nu cerea voie – se asigura doar că face bine.”
O lumină în viețile celor apropiați
Cei care au cunoscut-o vorbesc despre ea ca despre o persoană solară, cu o bucurie molipsitoare. Deși viața ei profesională era intensă, își făcea mereu timp pentru prieteni. Nu uita niciodată zilele de naștere, organiza petreceri chiar și după cele mai grele zile, iar cadourile pe care le oferea erau întotdeauna personale, inspirate, de neuitat.
„A dăruit dragoste și a fost iubită pe măsură. O asistentă din spitalul unde a fost internată mi-a spus că nu a mai văzut atâția vizitatori la un pacient – semn al iubirii pe care o inspira. Pentru noi, Toto a fost, timp de 25 de ani, parte din familie. Ne aduna, ne împăca, ne ținea aproape.”
Când și unde îți poți lua rămas-bun de la Toto
Cei care vor să-i aducă un ultim omagiu jurnalistei Lucia Efrim o pot face începând de vineri, la capela Cimitirului Bellu Ortodox din București.
Înmormântarea va avea loc sâmbătă, în același cimitir, loc unde Toto își va găsi odihna veșnică, înconjurată – așa cum a fost toată viața – de dragoste, recunoștință și lacrimi sincere.
Lucia Efrim – sau Toto – nu a fost doar o jurnalistă. A fost o energie vie, un spirit generos, un suflet curajos care a trăit intens, a luptat pentru ceilalți și a iubit fără măsură.
Va rămâne în amintirea tuturor ca un om care nu a trecut prin viață pe tăcute, ci a ars ca o flacără – caldă, aprigă, vie.