Oana Lis, sacrificii pentru soțul ei bolnav: își vinde lucrurile personale ca să facă rost de bani. Reacția designerilor și a internauților
Oana Lis, soția fostului primar al Capitalei, Viorel Lis (82 de ani), trece din nou prin momente dificile pe plan financiar. Pentru a-și putea ajuta soțul, care are nevoie constantă de tratamente și îngrijiri, aceasta a decis să scoată la vânzare câteva obiecte din propria casă: rochii, genți și chiar tablouri de valoare.
Decizia ei a stârnit un val de reacții pe rețelele sociale, dar și opinii din partea specialiștilor din domeniul modei, care susțin că gestul Oanei este unul absolut firesc și, în multe țări, chiar obișnuit.
Oana Lis: „Tot ce e în sufrageria mea, de vânzare”
Pe contul său de Facebook, Oana a publicat fotografii cu obiectele pe care vrea să le vândă, însoțite de un mesaj scris în stilul său caracteristic – cu tâlc, dar și cu umor:
„Ca să înțelegeți, ce e în sufrageria mea, toate sunt de vânzare. Mă anunțați, dacă doriți o amintire de la noi. Și, așa, ne și ajutați. Geanta costă 120 lei, nu știu dacă e piton. Nu sâsâie. Iar tabloul costă 2.000 de lei, e realizat de un pictor moldovean, și e mare, are cam un metru lungime și un metru lățime”.
Internauții, împărțiți în două tabere
După ce a făcut public anunțul, reacțiile nu au întârziat să apară. Unii au criticat-o, considerând că este „umilitor” să vinzi lucruri personale, în timp ce alții au apreciat sinceritatea și curajul de a apela la această soluție.
„E foarte normal ce face ea. În țările dezvoltate, oamenii își vând periodic din haine sau lucruri, dacă nu le mai folosesc. Dar, românul, până nu e fudul, nu e destul”, a comentat un internaut.
„Nu-l voi lăsa niciodată la azil” – promisiunea Oanei Lis
Dincolo de glumele amare și criticile primite, Oana rămâne fermă în hotărârea de a-și sprijini soțul. După ce Viorel Lis a suferit un accident vascular cerebral, starea lui de sănătate s-a deteriorat, iar el a devenit dependent de îngrijire permanentă.
„I-am promis că voi fi alături de el până în ultima clipă și că nu-l las la azil, asta e cea mai mare frică a lui. Este o persoană lucidă, conștientă de tot ce se întâmplă și vrea să rămână acasă, în patul lui, până în ultima clipă.
Problema e că, de ceva timp, a devenit o persoană cu dizabilități, cu un handicap locomotor, și nu am știut cât de greu e să ai grijă totală de cineva în această situație. Nu am știut provocările unei astfel de boli… Dar voi lupta în continuare, pentru că el este familia mea”, a scris Oana pe rețelele sociale.
Ce spun designerii: e bine sau nu să cumperi haine purtate?
Designerul Florin Burescu a intervenit în această discuție, subliniind că nu e nimic rușinos în a vinde haine purtate. Din contră, este un gest responsabil, întâlnit frecvent chiar și la oamenii foarte bogați.
„Chiar i-am dat un like Oanei. Mi se pare o chestie normală, cu toții trecem prin greutăți. Cu toții avem haine pe care nu le mai purtăm și e păcat să le aruncăm. Nu mai bine le vindem? Da, hainele, chiar dacă nu mai sunt noi, pot fi purtate. Și, să fim sinceri, și în magazine hainele sunt probate de zeci de persoane înainte să fie cumpărate. Important e să le igienizăm, la curățătorie sau acasă. O cunosc pe Oana, îmi e prietenă și cred că a făcut bine”.
„Detox al șifonierului” – o practică sănătoasă
Designerul a mai adăugat că, dincolo de nevoia financiară, practica de a vinde lucruri folosite poate fi privită ca un „detox al garderobei”:
„Mi se pare chiar interesant să faci un refresh printre haine, să vinzi ce nu mai folosești. Vinzi trei perechi de blugi vechi și îți cumperi una nouă. Eu, personal, nu aș putea să fac asta, că nu am nervii necesari, dar cred că e sănătos să faci ordine și să dai mai departe ce nu-ți mai trebuie.
Mai mult, pentru fanii persoanelor publice, e o adevărată bucurie să dețină un obiect care le-a aparținut. În cazul Oanei, sunt mulți care poate își doresc o geantă sau o rochie care a fost purtată de ea”.
Astfel, gestul Oanei Lis scoate din nou în evidență lupta pe care o duce pentru a fi alături de soțul ei și, în același timp, deschide o discuție mai amplă despre normalizarea cumpărării și vânzării hainelor second-hand, o practică obișnuită în multe țări, dar încă privită cu reticență în România.