Lucian Viziru și soția lui, Ema, au retrăit în fața publicului una dintre cele mai grele perioade din viața lor. Povestea lor este una de iubire, dar și de suferință, cu încercări care le-au pus la încercare puterea și unitatea ca familie.
Totul a început în urmă cu 14 ani, atunci când Ema a trecut printr-o traumă cumplită. Cu doar o săptămână înainte să aducă pe lume primul ei copil, Mihai, s-a stins tatăl ei, omul pe care îl iubea și îl admira cel mai mult. Vestea a devastat-o, iar nașterea care trebuia să fie cel mai fericit moment din viața ei s-a transformat într-o perioadă de frică și incertitudine.
Ema a mărturisit, în cadrul emisiunii „Online Story by Cornelia Ionescu”, că pierderea tatălui a împins-o spre depresie. În acele clipe, teama că ar putea să-și piardă și copilul o paraliza. „L-am pierdut pe tata cu o săptămână înainte să nasc. Eram foarte atașată de el și am avut o relație extrem de apropiată. Când s-a născut copilul, am fost copleșită de frică, îmi era teamă că o să-l pierd și pe el. Am fost nevoită să iau pastile ca să mă pot reface psihic și să pot funcționa. Cam șase-opt luni am luat calmante. Orice avea legătură cu copilul, pentru mine era o dramă”, a povestit Ema cu lacrimi în ochi.
Lucian Viziru a completat mărturisirea soției sale, povestind că într-una dintre zile a trăit unul dintre cele mai mari șocuri: „Am găsit-o leșinată pe jos, întinsă, inconștientă, respira doar. A fost unul dintre cele mai dificile momente pentru mine, dar am știut că trebuie să fiu puternic. Am făcut tot ce am putut ca să-i fiu sprijin și să o ajut să treacă peste acele stări.” Actorul a devenit atunci stâlpul familiei, implicându-se în creșterea fiului lor și oferindu-i Emei suportul de care avea nevoie.
Astăzi, fiul lor, Mihai, are 14 ani, iar familia Viziru a reușit să depășească acea perioadă întunecată. Cu toate acestea, amintirea acelor zile rămâne vie și reprezintă un reper al rezistenței lor.
Regretele lui Lucian Viziru legate de tatăl său
În același interviu, Lucian a vorbit și despre propria relație complicată cu tatăl lui. Dacă Ema și-a pierdut părintele iubit, actorul a rămas cu regretul că nu s-a împăcat niciodată cu al său înainte ca acesta să moară.
„Mi-am judecat tatăl… Dumnezeu să-l ierte, dar adevărul e că atât el, cât și fratele meu Augustin, au avut probleme care ne-au afectat pe toți. Augustin a povestit despre jocurile de noroc și alte situații. Eu am ajutat de fiecare dată cât am putut, financiar și nu numai, dar la un moment dat am simțit că nu mai pot duce povara. Am plecat chiar și din PRO pentru a le spune că nu mai am de unde să dau bani. Din păcate, lucrurile au degenerat și s-au agravat pe măsură ce tata s-a îmbolnăvit”, a mărturisit Lucian Viziru cu sinceritate.
O poveste de viață cu lecții grele
Mărturiile cuplului Viziru scot la iveală o realitate dură: chiar și oamenii cunoscuți, apreciați și aparent împliniți trec prin suferințe adânci, pierderi și momente de fragilitate. Povestea lor este despre durere, dar și despre puterea iubirii și a sprijinului reciproc.
Astăzi, Lucian și Ema Viziru privesc în urmă cu maturitate, conștienți că acele experiențe i-au apropiat și mai mult și i-au făcut să înțeleagă cât de important este să ai pe cineva alături atunci când viața te doboară.