Zacuscă moldovenească după rețeta sătencelor din Mihai Viteazul — un gust autentic, păstrat cu sfințenie de peste un secol
Zacusca este unul dintre preparatele emblematice ale bucătăriei românești, nelipsită din cămările de toamnă. Aromată, colorată și hrănitoare, ea adună în fiecare borcan gustul verii și priceperea gospodinelor. În satul Mihai Viteazul, din inima Moldovei, tradiția acestei rețete se păstrează de mai bine de 100 de ani, fiind transmisă din mamă în fiică, cu aceeași grijă și respect pentru gustul autentic.
O rețetă cu poveste
Gospodinele din zona Moldovei spun că zacusca, în forma pe care o cunoaștem astăzi, este o apariție relativ recentă în istoria culinară a regiunii. Primele rețete asemănătoare ar fi fost preparate în urmă cu aproximativ 150 de ani, evoluând din vechile tocane de legume.
„Zacusca este relativ nouă la noi, are cam 150 de ani. Înainte, se făceau tot felul de tocane, dar fără rețeta asta clasică. Noi am învățat-o de la mamele și bunicile noastre și o dăm mai departe fetelor și nepoatelor. Așa se păstrează gustul adevărat”, povestesc gospodinele din Mihai Viteazul, potrivit Adevărul.ro.
Ingrediente simple, dar alese cu grijă
Secretul zacuștii moldovenești stă în simplitatea ingredientelor și în calitatea legumelor folosite. Femeile din sat spun că sunt suficiente patru legume de bază pentru a obține o zacuscă perfect echilibrată:
- ardei copți,
- vinete,
- morcov,
- ceapă.
Ardeii și vinetele se coc pe plita încinsă, până ce pielița se desprinde ușor, iar aroma lor inundă curtea. Între timp, ceapa se curăță și se taie mărunt, iar morcovul se dă pe răzătoare fină. Proporțiile se stabilesc „după ochi”, în funcție de câtă zacuscă dorește fiecare gospodină să pregătească.
„Numărul de cepe sau morcovi îl potrivim după câți ardei și vinete avem. E după obiceiul fiecărei case și după câte borcane vrem să scoatem”, explică o femeie din sat.
Pas cu pas, ca pe vremuri
Ceapa se călește într-un ceaun mare de tuci, în ulei de presă natural, făcut în gospodărie, „cu gust de floare de floarea-soarelui”, cum spun localnicele.
„Când se înmoaie ceapa, punem și morcovul ras. Are alt gust zacusca cu ceapa asta călită, nu prăjită, nu arsă. Trebuie atenție mare, că legumele stricate sau mucegăite pot schimba tot gustul”, avertizează tanti Maria, una dintre cele mai iscusite gospodine din Mihai Viteazul.
Apoi se adaugă bulionul făcut în casă, din roșii bine coapte din grădină — nu din comerț. Acesta se lasă să fiarbă câteva minute, până ce capătă consistență.
După ce vinetele și ardeii s-au copt, se curăță cu grijă de coajă și se toacă mărunt sau se dau prin mașina de tocat. Amestecul obținut se adaugă peste ceapa și morcovul călit, împreună cu bulionul, sarea, piperul și frunza de dafin.
Totul se amestecă încet, cu lingura de lemn, și se lasă la fiert la foc mic până când uleiul iese la suprafață, semn că zacusca este gata.
„Se cunoaște după aromă și după cum se separă uleiul. Atunci e numai bună de pus în borcane”, explică gospodinele.
Trucuri de conservare din bătrâni
Înainte de a umple borcanele, gospodinele obișnuiesc să „obișnuiască” sticla cu căldura preparatului.
„Întâi punem o lingură de zacuscă fierbinte în borcan, ca să nu crape. Apoi îl umplem complet și îl închidem bine cu capacul. Sterilizarea o facem în două feluri: fie fierbem borcanele în baie de abur, pe un prosop, până la buza borcanului, fie le așezăm pe sobă și le învelim bine în pături. Așa țin toată iarna, fără aspirină și fără mucegai”, explică tanti Maria.
Un gust de toamnă autentic
Rezultatul este o zacuscă fină, aromată, cu gust dulceag de legume coapte, care se întinde perfect pe o felie de pâine caldă. Este genul de preparat care aduce familia la masă, trezește amintiri din copilărie și reamintește câtă dragoste se ascunde în gesturile simple.
„Noi o facem nu doar pentru iarnă, ci și pentru suflet. În fiecare toamnă, în sat miroase a ardei copți și a vinete. Asta e semn că vine vremea zacuștii. E tradiția noastră și nu vrem s-o pierdem”, spun femeile din Mihai Viteazul.
Moștenirea gustului de altădată
Rețeta sătencelor din Mihai Viteazul nu este doar o simplă metodă de conservare a legumelor, ci o parte din identitatea culinară a Moldovei. Fiecare generație o păstrează și o transmite mai departe, adăugând poate un mic secret propriu, dar fără a schimba esența: gustul autentic al legumelor coapte și răbdarea femeilor care știu să transforme toamna în borcane pline de culoare și aromă.
Zacusca moldovenească – mai mult decât o rețetă, o poveste despre tradiție, familie și iubirea pentru simplitatea de odinioară.