Doliu uriaș în sportul românesc! Emeric Ienei s-a stins din viață la 88 de ani. Boala care l-a măcinat în ultimii ani
Lumea fotbalului românesc este în lacrimi. În dimineața zilei de miercuri, 5 noiembrie 2025, s-a stins din viață Emeric Ienei, una dintre cele mai respectate și iubite personalități din istoria sportului românesc. Fostul mare antrenor avea 88 de ani și s-a aflat până în ultimele clipe înconjurat de familie și de cei dragi, la locuința sa din Oradea.
Problemele de sănătate care l-au măcinat în ultimii ani
De mai bine de doi ani, starea de sănătate a lui Emeric Ienei se deteriorase treptat. Potrivit apropiaților, legendarul antrenor suferea de probleme cardiace și de o formă avansată de Alzheimer, care îi afectase profund memoria și capacitatea de a se deplasa.
La începutul lunii octombrie, Ienei a fost internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Bihor, în secția de Pneumologie, după ce a acuzat dificultăți respiratorii și stări de slăbiciune accentuată. Medicii au depus eforturi considerabile pentru a-i stabiliza starea, însă organismul său, slăbit de vârstă și de afecțiunile cronice, nu a mai răspuns la tratamente.
După două săptămâni petrecute în spital, el a fost externat, cadrele medicale considerând că au făcut tot ce le-a stat în putere. Din nefericire, doar câteva zile mai târziu, în dimineața zilei de 5 noiembrie, Emeric Ienei a încetat din viață, acasă, alături de familie.
O viață dedicată fotbalului
Născut la 22 martie 1937, în satul Agrișu Mic, județul Arad, Emeric Ienei a fost un om al sportului până în ultima clipă. Absolvent al Facultății de Educație Fizică și Sport din București, Ienei și-a dedicat întreaga carieră fotbalului – mai întâi ca jucător, apoi ca antrenor, devenind un simbol al profesionalismului și eleganței în sport.
A jucat pentru Steaua București în perioada de glorie a clubului, iar apoi, din postura de antrenor, a scris una dintre cele mai importante pagini din istoria fotbalului românesc.
Glorie eternă: antrenorul care a dus Steaua pe culmile Europei
Cea mai mare performanță a carierei sale rămâne cucerirea Cupei Campionilor Europeni în anul 1986, când Steaua București a învins formația FC Barcelona în finala legendară de la Sevilla – o premieră istorică pentru fotbalul românesc. Sub comanda lui Emeric Ienei, Steaua a demonstrat că pasiunea, disciplina și unitatea pot învinge orice obstacol.
Pentru această realizare, Ienei a fost decorat în martie 2008 cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa a II-a cu baretă, o recunoaștere a contribuției sale excepționale la imaginea sportului românesc în lume.
O personalitate respectată și un caracter discret
Cunoscut pentru modestia și eleganța sa, Emeric Ienei a fost iubit de colegi, elevi și suporteri deopotrivă. Deși a fost o figură centrală a fotbalului românesc, el a evitat scandalurile și a preferat mereu decența și sobrietatea.
Mulți dintre cei care l-au cunoscut vorbesc despre el ca despre un om echilibrat, un mentor care a știut să inspire respect și încredere. „A fost un gentleman al fotbalului românesc”, spun cei care l-au avut aproape.
Viața personală: două mari iubiri și o familie frumoasă
Emeric Ienei a fost căsătorit de două ori. Prima soție a fost actrița Vasilica Tastaman, cu care are un fiu. După despărțirea de celebra artistă, el și-a refăcut viața alături de Ileana Ienei, femeia care i-a fost alături până în ultimele clipe și i-a dăruit o fiică.
Familia sa a fost alături de el în ultimii ani, mai ales în perioadele dificile în care boala și vârsta înaintată l-au țintuit departe de lumea sportului pe care o iubea.
Un model de eleganță și profesionalism
Emeric Ienei va rămâne pentru totdeauna un simbol al valorii, modestiei și dedicării totale pentru fotbal. Generații întregi de sportivi și antrenori au fost inspirate de calmul său, de tactul cu care a condus vestiarul și de felul în care a transformat disciplina într-o formă de artă.
Dispariția sa lasă un gol uriaș nu doar în fotbal, ci și în inimile tuturor celor care l-au admirat.
Moștenirea unui titan al fotbalului
Emeric Ienei nu a fost doar antrenorul care a adus României cel mai important trofeu din istoria fotbalului, ci și un reper moral și profesional. Numele său va rămâne sinonim cu performanța, pasiunea și eleganța sportivă.
România pierde astăzi nu doar un campion, ci un gentleman al sportului, un om care a făcut din respect și echilibru o filosofie de viață.