Folkul românesc este în doliu. Valentin Moldovan, unul dintre cei mai sensibili și respectați interpreți ai acestui gen, s-a stins din viață pe 9 noiembrie 2025, la vârsta de 67 de ani. Cu o voce caldă, o prezență discretă și o pasiune autentică pentru poezie, artistul a lăsat în urmă o moștenire muzicală ce va dăinui în inimile celor care iubesc muzica cu mesaj și suflet.
Un artist născut pentru a transforma poezia în muzică
Născut la 16 octombrie 1958, în județul Bistrița-Năsăud, Valentin Moldovan a crescut într-un mediu în care sensibilitatea față de cuvânt și armonie s-a manifestat de timpuriu. Din primii ani de adolescență, chitara și poezia i-au devenit confidenți, iar mai târziu – limbajul prin care și-a exprimat întreaga lume interioară.
Cei care l-au cunoscut își amintesc un om blând, modest și profund dedicat artei sale. Pentru el, muzica nu era doar spectacol, ci o formă de rugăciune și sinceritate. „Fiecare vers are o poveste și fiecare acord poartă o parte din suflet”, spunea adesea în întâlnirile cu publicul.
De peste șase decenii, Moldovan locuia în Maramureș, loc pe care îl considera „acasă”. Acolo, a contribuit la viața culturală locală, a cântat la festivaluri, a îndrumat tineri artiști și a rămas un reper de simplitate și autenticitate.
De la festivaluri studențești la Cenaclul Flacăra
Pasiunea lui Valentin Moldovan pentru folk s-a conturat în timpul studenției, când a început să participe la festivaluri din toată țara. Cu vocea sa caldă și versurile cu mesaj introspectiv, s-a făcut rapid remarcat în cercurile iubitorilor de muzică folk.
Momentul care i-a definit cariera a venit în 1984, când a fost cooptat în Cenaclul Flacăra, mișcarea artistică legendară inițiată de Adrian Păunescu. Pentru Moldovan, această etapă a reprezentat o școală de viață și o confirmare a talentului său. În cadrul Cenaclului, a urcat pe scenă alături de nume mari ale folkului românesc și a contribuit la scrierea unei pagini importante din istoria muzicii autohtone.
Înainte de această consacrare, Moldovan obținuse deja recunoaștere la competiții importante, precum „Baladele Dunării”, unde a fost premiat pentru originalitate și profunzime.
Ulterior, a colaborat cu trupa Orizont 77, alături de care a susținut numeroase concerte și a dus mai departe spiritul folkului în nordul țării. Chiar și în perioadele în care scena muzicală românească s-a schimbat radical, el a rămas fidel principiului său: „folkul nu se cântă pentru faimă, ci pentru suflet.”
Mesajul unei generații: muzica ce spune adevărul
Cea mai cunoscută piesă a sa, „Balada fulgerată de vânt” – pe care publicul o știe și sub numele „Rău mă dor ochii, mă dor” – este considerată o capodoperă a folkului românesc. Cu un text poetic și o linie melodică melancolică, cântecul exprimă durerea, fragilitatea și frumusețea condiției umane.
Criticii au comparat această piesă cu nemuritorul „Om bun” al lui Dan Aldea, pentru intensitatea emoțională și profunzimea trăirii transmise. Versurile sale nu erau menite să impresioneze, ci să atingă.
„Muzica înseamnă adevăr, dragoste și curaj”, spunea artistul, iar această convingere s-a reflectat în fiecare cântec. Pentru Valentin Moldovan, folkul era o formă de confesiune, un dialog cu lumea și cu sine, purtat prin acorduri de chitară și versuri sincere.
O viață dedicată artei și publicului
De-a lungul carierei, Valentin Moldovan a participat la zeci de festivaluri, turnee și evenimente culturale, contribuind activ la păstrarea spiritului folkului autentic. Publicul îl aprecia pentru modestia sa și pentru faptul că nu a urmărit niciodată succesul comercial, ci adevărul artistic.
În ultimii ani, s-a confruntat cu probleme de sănătate, dar nu s-a despărțit niciodată de scenă. Ori de câte ori avea ocazia, urca în fața publicului cu chitara în brațe, zâmbind, și spunea că fiecare cântec cântat este „încă o zi trăită frumos”.
O moștenire de lumină și simplitate
Prin dispariția lui Valentin Moldovan, scena folkului românesc pierde nu doar un interpret valoros, ci și un om care a trăit cu demnitate, modestie și iubire pentru artă. A lăsat în urmă cântece pline de sens, versuri ce vor continua să emoționeze și amintirea unei voci care a cântat despre viață cu sinceritatea unui poet și inima unui visător.
În Maramureș, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, prietenii și colegii de breaslă vor organiza un recital-omagiu. Acolo, printre munți și oameni simpli, folkul va răsuna din nou, în amintirea lui Valentin Moldovan, cel care a dovedit că uneori, cele mai frumoase cântece sunt și cele mai tăcute.