În ultimul an, România se confruntă cu o formă tot mai perfidă de fraudă financiară care lovește direct în una dintre cele mai vulnerabile categorii sociale: pensionarii. Nu vorbim de atacuri informatice sofisticate, de phishing sau apeluri false, ci de un fenomen subtil și dureros – furtul „din interior”, comis adesea chiar de persoane apropiate, care profită de încrederea și nepriceperea digitală a vârstnicilor.
Banii dispar fără urme și fără hackeri
Tot mai multe cazuri arată cum banii seniorilor se evaporă din conturi, deși nu au primit niciun apel suspect și nu au accesat linkuri false. În realitate, autorii sunt membri ai familiei – copii, nepoți sau rude apropiate – care au acces legitim la telefonul sau cardul persoanei în vârstă.
La început, lucrurile par nevinovate: „am plătit o factură”, „am luat medicamente”, „am schimbat cartela”. Dar, în timp, aceste „împrumuturi” repetate devin un mecanism constant de drenare a pensiei, prin sume mici, recurente, greu de observat.
Majoritatea seniorilor nu verifică istoricul tranzacțiilor, ci doar soldul contului, așa că pierderile se acumulează fără ca cineva să realizeze. Când suspiciunile apar, prejudiciul este deja semnificativ, iar recuperarea banilor devine complicată.
Cum funcționează frauda „din interior”
Schema este simplă și greu de depistat. Persoana apropiată instalează aplicația bancară a seniorului pe propriul telefon sau reține datele de autentificare, codurile PIN, amprenta ori face ID-ul. De acolo, accesul la bani devine permanent.
Transferurile sunt mici, regulate – 30, 50, 100 de lei – realizate către portofele digitale, magazine online sau plăți aparent banale. Totul pare „firesc”, iar victima nu bănuiește nimic.
Băncile confirmă că tiparul nu are legătură cu fraudele informatice clasice: nu există atac cibernetic, ci abuz de încredere. Din acest motiv, instituțiile financiare au o marjă limitată de intervenție, iar responsabilitatea revine de multe ori familiei.
De ce sărăcia alimentează fenomenul
Într-o perioadă în care costurile vieții cresc constant, iar pensiile rămân modeste, tentația de a „lua puțin” din contul unui părinte sau bunic devine o ispită tot mai frecventă. În multe gospodării, un singur telefon sau o singură aplicație bancară este folosită de întreaga familie, ceea ce face imposibilă delimitarea clară între ajutor și abuz.
Când veniturile sunt mici, „împrumuturile temporare” devin dependență financiară. Lipsa de educație digitală și rușinea vârstnicilor de a întreba sau de a verifica agravează situația. În final, sărăcia și încrederea necondiționată se transformă în cel mai periculos amestec.
Aspecte legale – o infracțiune, nu o dispută familială
Deși multe victime ezită să reclame din rușine sau loialitate familială, legea este clară: accesul neautorizat la aplicația bancară și retragerea banilor fără consimțământ constituie infracțiune de acces ilegal la un sistem informatic și efectuare de operațiuni financiare frauduloase.
„Ajutorul” devine, în fapt, un furt mascat, cu pedepse reale.
Cum te protejezi de astfel de abuzuri
- Păstrează controlul total asupra telefonului și aplicației bancare. Nu oferi nimănui parola, PIN-ul sau accesul biometric (amprentă, face ID).
- Activează autentificarea în doi pași și notificările instant pentru fiecare tranzacție, indiferent de valoare.
- Verifică lunar istoricul complet al plăților, nu doar soldul.
- Solicită băncii limite stricte pentru plăți online și transferuri, adaptate la nevoile tale.
- Nu permite înregistrarea altor persoane pe dispozitivul tău și cere deconectarea sesiunilor active de pe alte telefoane.
Dacă observi o tranzacție necunoscută, blochează cardul imediat și anunță banca în scris. Solicită număr de înregistrare și depune plângere la poliție. Cu cât reacționezi mai repede, cu atât crește șansa de recuperare a prejudiciului.
Cum poți primi ajutor fără a-ți risca banii
Dacă un membru al familiei te ajută cu facturile sau cumpărăturile, există variante sigure:
- card suplimentar cu limită redusă de cheltuieli;
- împuternicire oficială la bancă, cu restricții clare;
- cont separat pentru cheltuieli gospodărești;
- portofel digital reîncărcat manual, pentru sume controlate.
Astfel, sprijinul real nu se transformă în vulnerabilitate financiară.
Educația digitală – primul pas spre protecție
Mulți vârstnici evită aplicațiile bancare tocmai din teamă, însă înțelegerea funcțiilor de bază poate preveni frauda. Este suficient să învețe:
- cum se verifică istoricul tranzacțiilor;
- cum se blochează un card din aplicație;
- cum se identifică plățile automate și abonamentele active.
O simplă discuție cu cei dragi despre bani, coduri și limite poate preveni o pierdere semnificativă.
Când trebuie să reclami
Dacă observi retrageri repetate, chiar și mici, nu amâna reacția. Fiecare zi în plus poate însemna bani pierduți definitiv. Anunță banca, tipărește extrasele de cont și prezintă-le poliției. Chiar dacă autorul este o rudă apropiată, sesizarea este singura cale legală pentru a opri furtul și a descuraja repetarea acestuia.
O problemă socială cu rădăcini profunde
Fenomenul nu vorbește doar despre lipsa de educație financiară, ci și despre fracturile economice din interiorul familiilor. Când sărăcia devine regulă, încrederea se transformă în vulnerabilitate. Totuși, empatia nu trebuie să anuleze prudența.
Protejarea banilor câștigați în zeci de ani de muncă nu este egoism, ci dreptul firesc al fiecărui senior. Iar cu reguli simple, un minim control digital și limite clare între ajutor și acces, pensionarii își pot păstra siguranța financiară — chiar și într-o lume în care „frauda” poate veni de la cine nu te-ai fi așteptat niciodată.