România s-a transformat, în doar câțiva ani, într-una dintre cele mai atractive destinații de muncă pentru cetățenii asiatici. Dintre toate naționalitățile venite să lucreze aici, nepalezii ocupă detașat primul loc, devenind principalul grup de lucrători străini activi pe piața locală. Pentru salarii care variază între 4.000 și 5.000 de lei lunar, aceștia duc o viață modestă, departe de familie, economisind fiecare leu. Scopul lor este clar: să trimită cât mai mulți bani acasă. Iar volumul acestor transferuri a ajuns la un nivel care i-a surprins până și pe economiști.
Mii de nepalezi, angajați în România
Potrivit datelor furnizate de Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI), la jumătatea anului 2025, în România lucrau legal aproape 130.000 de cetățeni străini, o cifră-record pentru piața muncii autohtone. Dintre aceștia, nepalezii reprezintă cea mai numeroasă comunitate, urmați de muncitorii din Sri Lanka, India, Bangladesh și Filipine.
Cei mai mulți dintre acești lucrători provin din medii modeste și au venit în România prin intermediul agențiilor de recrutare, pentru a ocupa posturi din domenii în care românii nu mai sunt dispuși să lucreze: construcții, horeca, curățenie, logistică, producție industrială sau servicii de mentenanță.
Distribuția lor pe regiuni este concentrată în jurul marilor centre economice:
- București–Ilfov – peste 50.000 de lucrători străini;
- Constanța – peste 7.000, în special în sectorul hotelier și alimentație publică;
- Timiș și Cluj – fiecare cu peste 6.000 de angajați străini, majoritatea în producție și servicii logistice.
Ziua de salariu: o coadă la transferurile de bani
Pentru acești muncitori, ziua de salariu nu înseamnă lux sau cheltuieli, ci un ritual al economisirii. În apropierea datei de plată, agențiile de transfer internațional devin neîncăpătoare. Mulți folosesc acum aplicații mobile precum Wise, Remitly sau Western Union digital, pentru a trimite sume mici, dar constante, familiilor rămase în Nepal.
Într-o țară în care salariul mediu lunar abia depășește echivalentul a 150 de euro, 100 de dolari trimiși din România pot acoperi cheltuielile unei familii timp de o lună. Tocmai de aceea, remitențele au devenit o sursă vitală pentru economia nepaleză, dar și un fenomen financiar major pentru România.
Transferuri record: zeci de milioane de euro pleacă spre Nepal
Conform datelor publicate de Banca Națională a României (BNR), în prima jumătate a anului 2025, lucrătorii străini din România au trimis acasă 920 de milioane de euro, o creștere de 23% față de aceeași perioadă din 2024.
O parte semnificativă din aceste sume merge către Nepal. În 2021, transferurile din România către această țară însumau aproximativ 9 milioane de euro, însă până în 2024 volumul lor a explodat, ajungând la 83 de milioane de euro. Iar doar în prima jumătate a anului 2025, nepalezii au trimis deja peste 45 de milioane de euro.
Această creștere spectaculoasă nu este întâmplătoare. Ea reflectă atât expansiunea comunității nepaleze în România, cât și disciplinarea financiară a acestor muncitori, care reușesc să economisească și să trimită acasă chiar și jumătate din venitul lunar. Mulți trăiesc în camere comune, împart mesele și reduc orice cheltuială considerată neesențială, pentru a-și ajuta familia sau pentru a-și construi o casă în satul natal.
„România a devenit exportator de venituri”
Economiștii privesc acest fenomen cu o combinație de admirație și îngrijorare. Profesorul universitar dr. Monica Roman, de la Departamentul de Statistică și Econometrie al Academiei de Studii Economice (ASE), explică într-o analiză pentru Ziarul Financiar că România a devenit, în mod paradoxal, „un exportator de venituri”:
„Plăţile sunt direcţionate către principalele ţări care au investitori și un număr mare de angajaţi în România, cum sunt Marea Britanie, Germania, Italia, Spania, dar tot mai mult observăm fluxuri consistente către Asia – în special Nepal, Sri Lanka și India.”
Astfel, în timp ce România importă forță de muncă, exportă o parte semnificativă din veniturile generate pe piața internă, sub formă de remitențe către alte economii.
O tendință care va continua
Datele arată că fenomenul este departe de a se opri. În 2024, totalul sumelor trimise în afara țării de muncitorii străini a atins 1,7 miliarde de euro, în creștere cu 60% față de 2023. Pe fondul deficitului cronic de forță de muncă în România și al cererii ridicate din sectoarele construcțiilor și serviciilor, numărul muncitorilor nepalezi ar putea depăși 50.000 până la finalul anului 2026.
Pentru Nepal, aceste transferuri devin o sursă stabilă de venit și dezvoltare. Pentru România, ele reprezintă un paradox economic: țara care, până nu demult, își trimitea propriii lucrători în străinătate, devine acum un nod regional de imigrație și export financiar.
Concluzie
Ceea ce părea la început un fenomen izolat – câțiva muncitori asiatici veniți pentru salarii mai mari – a devenit o realitate economică solidă. Nepalezii nu doar că susțin industrii întregi în România, dar contribuie indirect și la economia țării lor de origine, prin sumele impresionante trimise lunar acasă.
România se află acum într-un punct de echilibru delicat: are nevoie de forță de muncă străină pentru a-și menține creșterea economică, dar trebuie să gestioneze inteligent efectul financiar al capitalului care pleacă. Până atunci, în fața birourilor de transfer, cozile de muncitori nepalezi spun o poveste simplă și profundă — cea a sacrificiului, disciplinei și speranței duse peste mări și țări.