La începutul lunii octombrie 2025, într-un moment în care viitorul său politic era extrem de fragil, premierul francez Sébastien Lecornu – demisionar și apoi reînvestit – a făcut o promisiune cu impact major: suspendarea reformelor nepopulare ale pensiilor până în 2027, anul alegerilor prezidențiale. Socialiștii au celebrat această decizie ca pe o victorie politică, însă mediul de afaceri din Franța a reacționat cu îngrijorare. La scurt timp, agenția S&P a retrogradat ratingul de credit al Franței, invocând riscuri bugetare accentuate.
Într-o analiză amplă publicată de The Conversation, economiștii Javier Díaz Giménez (IESE Business School, Universidad de Navarra) și Julián Díaz Saavedra (Universidad de Granada) explică de ce Europa nu mai are de ales și trebuie, mai devreme sau mai târziu, să crească vârsta de pensionare. Studiul lor pornește de la situația Franței, dar folosește drept exemplu principal cazul Spaniei – o țară care se confruntă cu probleme similare.
Europa îmbătrânește – iar sistemele de pensii nu țin pasul
Economiștii subliniază că problemele sunt cunoscute, clare și documentate de zeci de ani:
- populația Europei îmbătrânește accelerat
- natalitatea este tot mai scăzută
- oamenii trăiesc mai mult
- tot mai puțini contribuie la sistem și tot mai mulți beneficiază
- automatizarea reduce ponderea veniturilor din muncă în PIB
Majoritatea sistemelor europene de pensii sunt bazate pe principiul „pay-as-you-go” – adică generația activă plătește pensiile actuale. Această structură a funcționat cândva, într-o Europă cu populație tânără, natalitate ridicată și o piramidă demografică stabilă. Astăzi, însă, piramida s-a inversat.
În timp ce în educație autoritățile acceptă realitatea – închizând școli și reorganizând districte din cauza numărului tot mai mic de copii – în domeniul pensiilor orice tentativă de modernizare duce la proteste masive în marile capitale europene.
De exemplu, Franța a propus doar creșterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani, însă reacțiile sociale au fost deosebit de puternice. În contrast, Danemarca ajustează automat vârsta de pensionare la fiecare cinci ani, în funcție de speranța de viață, și a stabilit deja că până în 2040 aceasta va ajunge la 70 de ani.
Reformele eșuează din motive politice, nu economice
Economiștii atrag atenția că problemele sunt previzibile, costurile sunt măsurabile, iar soluțiile există deja. Cu toate acestea, reformele se blochează de fiecare dată în fața a două obstacole majore:
- interese electorale
- neîncrederea publicului în clasa politică
Modificarea vârstei de pensionare este nepopulară, iar partidele se tem să piardă voturile seniorilor – un electorat numeros și activ.
Soluția propusă: reforme multidimensionale, nu doar creșterea vârstei
Cei doi economiști propun o reformă completă, care să includă:
- Un factor de sustenabilitate – care ajustează pensia inițială în funcție de speranța de viață. Cine se pensionează mai devreme primește inevitabil o pensie mai mică.
- Reguli automate de ajustare – astfel încât pensiile să fie actualizate în funcție de realitățile economice, nu doar de inflație.
- Calcularea pensiei din întreaga carieră, nu doar din ultimii ani. Sistemele actuale îi favorizează pe cei cu venituri mai mari.
- Eliminarea plafonului pentru contribuțiile salariale, dar menținerea plafonului pensiei – cei cu venituri mari ar contribui mai mult fără a pune presiune suplimentară pe buget.
- Compensații unice pentru cei afectați, plătite din datoria publică, pentru a ușura tranziția și a evita revolta socială.
Aceste măsuri combinate ar face sistemul mai stabil, ar încuraja economisirea privată și ar prelungi în mod natural durata vieții profesionale.
Dacă nu se fac reforme, costurile vor fi uriașe
Economiștii avertizează că alternativa este mult mai dureroasă. Fără reforme, țările vor fi obligate să crească masiv taxele. În cazul Spaniei, calculele arată că TVA-ul ar trebui ridicat de la 16% la 25% pentru ca sistemul actual să fie sustenabil pe termen lung – o creștere enormă și greu de acceptat social.
Concluzia experților
Europa nu are încotro. Chiar dacă politicienii amână reformele de teama protestelor, realitatea demografică este implacabilă. Vârsta de pensionare trebuie ajustată, iar sistemele de pensii trebuie regândite profund. În absența schimbărilor, costurile vor fi mult mai mari, iar generațiile tinere vor fi cele care vor plăti prețul.
„Reformele vor fi întotdeauna nepopulare, dar absența lor va fi devastatoare”, concluzionează autorii analizei.