Pe 27 decembrie 2025 se împlinesc patru ani de la dispariția lui Victor Socaciu, unul dintre cei mai iubiți artiști ai muzicii folk românești, supranumit adesea „Regele folkului”. Dincolo de omagiile publice și de amintirile păstrate de fani, rămâne o întrebare delicată: cine îi face parastasul, potrivit rânduielilor bisericești? Într-un dialog exclusiv pentru Click!, Marina Almășan, penultima sa soție, a vorbit cu sinceritate despre iubire, durere, iertare și despre felul în care a ales să își poarte doliul.
Marina Almășan și Victor Socaciu au format, timp de ani buni, unul dintre cele mai apreciate și admirate cupluri din showbizul românesc. Relația lor a fost una intensă, profundă și vizibilă, atât în viața personală, cât și în cea publică. Din dragostea lor s-a născut Victoraș, fiul care îi leagă și astăzi, dincolo de timp și de suferință. Povestea lor de iubire a fost așternută de Marina Almășan și în volumul „Ceasul iubirii”, o mărturie sinceră despre o relație care a marcat-o definitiv.
Despărțirea lor a venit într-un moment extrem de dificil, când Victor Socaciu era deja măcinat de boală și de suferință. Marina recunoaște că nu a putut înțelege, la vremea respectivă, decizia artistului de a cere divorțul și de a trăi o viață dublă în ultimul an al căsniciei lor. Abia după moartea lui, lucrurile s-au așezat într-o altă lumină.
„Eu cred că lumea s-a convins de mult timp de profunzimea sentimentelor mele pentru Victor. Poate tocmai de aceea nu am putut înțelege niciodată cum cel care îmi jurase iubire veșnică a ales să ducă o viață dublă, în ultimul nostru an împreună. Dar acela nu mai era Victor. Era un om bolnav, care văzuse moartea cu ochii, un om marcat pe viață de handicapul dobândit”, mărturisește Marina Almășan.
Vedeta TVR 2 vorbește deschis și despre propriile alegeri făcute în acea perioadă de șoc emoțional, recunoscând că durerea despărțirii a împins-o către decizii pe care ulterior le-a regretat.
„Atunci nu gândeam lucid, gândeam doar emoțional. Într-un fel îl ‘învinovățesc’ și pentru alegerile greșite pe care le-am făcut după despărțirea noastră. Când ești în stare de șoc, iei decizii pe care mai târziu ajungi să le regreți. Iar eu chiar eram în stare de șoc. Dar… morții cu morții, viii cu viii. S-a vorbit prea mult despre despărțirea noastră. Ani la rând am fost unul dintre cele mai iubite cupluri din viața publică românească”, a mai spus Marina Almășan.
Un capitol extrem de sensibil este cel legat de iertare. Marina Almășan recunoaște că nu a reușit să îl ierte pe Victor Socaciu în timpul vieții, ci abia după ce acesta s-a stins.
„Victor a ales. Și, chiar dacă s-a căit ulterior, eu nu l-am putut ierta decât după ce a plecat la îngeri. Pentru că a murit lângă o altă femeie, cred că toate obiceiurile creștinești legate de pomenire nu îmi mai revin mie, ci ei”, spune ea cu sinceritate.
Cu toate acestea, Marina Almășan merge des la mormântul bărbatului pe care l-a iubit profund, însă o face discret, fără ceremonii publice, și niciodată singură. Alături de ea este întotdeauna fiul lor, Victoraș.
„Pentru a merge la mormântul lui Victor nu trebuie să aștept date din calendar. O fac după calendarul meu sufletesc. O fac fără goarne, ca să nu-i tulbur somnul. Și doar atunci când fiul nostru vine în țară, mergem împreună. Plecarea lui ne-a produs amândurora o rană, pe care am încercat să ne-o vindecăm unul altuia”, a mai adăugat Marina Almășan.
Victor Socaciu s-a stins din viață pe 27 decembrie 2021, la vârsta de 68 de ani, în plină pandemie de COVID-19, la Spitalul Carol Davila din București. Artistul suferea de diabet, insuficiență renală și cardiacă. Ultima sa soție, Brândușa, povestea atunci despre ultimele zile marcate de complicații grave apărute după un post-COVID sever.
În memoria sa, în fiecare an este organizat Festivalul de muzică folk „Victor Socaciu”, la Brașov, orașul natal al artistului, un omagiu adus nu doar muzicianului, ci și omului care a lăsat o amprentă profundă în sufletul publicului. Victor Socaciu este înmormântat în cimitirul din Cornu, județul Prahova, locul în care și-a trăit ultimii ani din viață, într-un cadru liniștit, departe de agitația scenei.