La 63 de ani, Nicolas Maduro, fost șofer de autobuz devenit lider politic, este una dintre cele mai controversate figuri ale Americii Latine. Sub conducerea sa, Venezuela – cândva una dintre cele mai prospere țări din regiune – a ajuns într-un colaps economic prelungit, care a forțat aproximativ 7,7 milioane de oameni să își părăsească locuințele și să emigreze.
De la prosperitate la sărăcie generalizată
Venezuela, stat membru OPEC, se află sub guvernare socialistă de aproape un sfert de secol, de când Hugo Chavez a câștigat alegerile prezidențiale din 1998. După moartea acestuia, în 2013, Nicolas Maduro a preluat puterea, fiind desemnat succesorul politic al mentorului său.
Rezultatele guvernării sale au fost dramatice. Potrivit unui raportor special al Organizația Națiunilor Unite, aproape 82% dintre venezueleni trăiesc în sărăcie, iar peste 53% în sărăcie extremă, incapabili să își permită nici măcar produsele alimentare de bază. Hiperinflația, penuria cronică și prăbușirea serviciilor publice au devenit realități cotidiene.
Alegeri controversate și acuzații de dictatură
Maduro se află la putere din 2013 și a obținut un al treilea mandat în urma alegerilor din 2024, contestate dur atât de opoziția internă, cât și de comunitatea internațională. Criticii îl acuză că a transformat Venezuela într-un regim autoritar, închizând, intimidând sau eliminând din cursa electorală oponenți politici și blocând în mod repetat participarea candidaților opoziției.
Președintele venezuelean respinge constant aceste acuzații, susținând că este victima unei campanii internaționale de destabilizare. El promite „pace” și o nouă etapă de creștere economică, bazată pe diversificarea economiei și reducerea dependenței de petrol. În realitate, în 2024, aproape 60% din veniturile Venezuelei proveneau încă din petrol, conform datelor oficiale.
Anii de administrare defectuoasă, scăderea prețurilor la petrol și sancțiunile impuse de Statele Unite au afectat grav producția de țiței. În prezent, controlul veniturilor petroliere a devenit un subiect geopolitic major, mai ales după implicarea directă a administrației conduse de Donald Trump.
Stil populist și gesturi teatrale
Moștenitor declarat al stilului lui Hugo Chavez, Nicolas Maduro este cunoscut pentru discursurile sale teatrale și pentru retorica agresivă la adresa opoziției, pe care o numește frecvent „demoni fasciști” sau „familii de elită”, aluzie la presupusa lor origine bogată.
Un detaliu devenit aproape simbolic în campaniile sale electorale este obsesia pentru sucul verde – un amestec de castraveți, țelină, ghimbir, mere verzi, lime și spanac – pe care îl consuma pe scenă, prezentându-l drept „sursă de energie”. În timpul mitingurilor, îi cerea adesea soției sale, Cilia Flores: „Cilita, adu-mi un suc verde”.
Chipul lui Maduro a dominat campania din 2024, apărând pe afișe, ziduri și panouri publicitare în Caracas, în timp ce mitingurile masive erau organizate pentru mobilizarea susținătorilor. Alături de el apărea frecvent fiul său, Nicolas Maduro Guerra, și el vizat de acuzații din partea autorităților americane.
De la șofer de autobuz la lider absolut
Născut pe 23 noiembrie 1962, într-o familie din clasa muncitoare, fiu al unui lider sindical, Maduro a lucrat ca șofer de autobuz în anii în care Hugo Chavez a încercat lovitura de stat eșuată din 1992. A militat activ pentru eliberarea acestuia și a devenit un susținător devotat al proiectului politic de stânga.
După victoria lui Chavez în 1998, Maduro a intrat în legislativ, a ajuns președinte al Adunării Naționale și ulterior ministru de externe, construind alianțe internaționale prin programe finanțate din petrol. În 2013, după moartea lui Chavez, a câștigat la limită alegerile prezidențiale.
Reprimare, sancțiuni și condamnări internaționale
Guvernarea Maduro a fost marcată de hiperinflație, alegeri contestate, penurie alimentară și acuzații grave de încălcare a drepturilor omului. Protestele din 2014 și 2017 au fost reprimate violent, iar milioane de venezueleni au ales exilul.
În 2020, Statele Unite l-au pus sub acuzare pentru corupție și alte infracțiuni, acuzații pe care Maduro le neagă. După alegerile din 2024, mii de protestatari care au contestat rezultatul au fost arestați.
O misiune de anchetă a ONU a concluzionat recent că Garda Națională Bolivariană a comis, timp de peste un deceniu, grave încălcări ale drepturilor omului și crime împotriva umanității, vizând în special oponenții politici, adesea în deplină impunitate. Reprimarea regimului a fost evidențiată simbolic și prin acordarea Premiului Nobel pentru Pace în 2025 liderei opoziției María Corina Machado.
Povestea lui Nicolas Maduro rămâne una a contrastelor extreme: de la șofer de autobuz la lider absolut, de la promisiuni de justiție socială la una dintre cele mai profunde crize economice și umanitare din istoria recentă a Americii Latine.