Actorul sud-coreean Ahn Sung-ki s-a stins din viață la vârsta de 74 de ani, după o luptă îndelungată și discretă cu cancerul de sânge. Moartea sa marchează finalul unei cariere excepționale, care a însoțit și a influențat decisiv evoluția cinematografiei coreene moderne timp de aproape șase decenii.
Ultimele zile și confirmarea decesului
Ahn Sung-ki a murit luni, 5 ianuarie, la Spitalul Universitar Soonchunhyang din Seul. Decesul a fost confirmat oficial de agenția sa de impresariat, Artist Company, care a precizat că actorul se confrunta de mai mult timp cu o formă severă de cancer de sânge. Reprezentanții agenției au transmis un mesaj de profundă tristețe și au adresat condoleanțe familiei îndoliate.
Potrivit publicației Korea Herald, actorul fusese transportat de urgență la spital pe 30 decembrie, după ce s-a prăbușit la domiciliu și și-a pierdut cunoștința. A fost internat în secția de terapie intensivă, unde medicii au încercat să îi stabilizeze starea, însă organismul său slăbit de boală nu a mai răspuns tratamentelor.
Un destin cinematografic început la cinci ani
Cariera lui Ahn Sung-ki este una rar întâlnită în istoria filmului. A debutat pe marele ecran la doar cinci ani, în 1957, în filmul The Twilight Train, regizat de Kim Ki-young. Acest prim rol a deschis drumul unei copilării trăite aproape integral pe platourile de filmare. Până la adolescență, Ahn apăruse deja în peste 70 de producții, devenind unul dintre cei mai cunoscuți actori copii ai Coreei de Sud.
Deși succesul timpuriu i-ar fi putut asigura o carieră fără întreruperi, Ahn Sung-ki a ales să se retragă pentru mai bine de un deceniu, concentrându-se pe educație. A urmat cursurile Hankuk University of Foreign Studies, unde a studiat limba vietnameză, iar după finalizarea serviciului militar a revenit în actorie în 1977.
Actorul care a sfidat destinul actorilor copii
Revenirea sa a fost considerată riscantă, într-o industrie care privea cu scepticism tranziția actorilor copii către roluri mature. Ahn Sung-ki a contrazis însă toate așteptările și a devenit una dintre cele mai solide și respectate prezențe din filmul coreean.
Consacrarea a venit în anii ’80, odată cu filmul Good Windy Days, regizat de Lee Jang-ho. Interpretarea sa, profund umană și reținută, i-a adus Marele Premiu Bell pentru cel mai bun actor debutant și a contribuit la redefinirea realismului social în cinematografia coreeană.
În deceniile următoare, Ahn a fost distribuit constant în roluri complexe, care explorau dileme morale, frământări interioare și tensiuni istorice. În Mandara, regizat de Im Kwon-taek, a interpretat un călugăr budist măcinat de îndoieli, rol care i-a adus premiul Baeksang pentru cel mai bun actor. A abordat frontal teme sensibile ale Războiului Coreean în North Korean Partisan in South Korea și White Badge, filme considerate astăzi repere culturale.
Peste 170 de filme și o influență uriașă
De-a lungul carierei sale, Ahn Sung-ki a jucat în peste 170 de filme, devenind un simbol al cinematografiei sud-coreene. Deși extrem de popular, a evitat deliberat serialele de televiziune și scena teatrală, alegând să se dedice aproape exclusiv filmului.
În anii 2000, a cunoscut un nou val de succes, apărând în Silmido, primul film coreean care a depășit pragul de 10 milioane de spectatori. A continuat să joace constant, iar ultima sa apariție pe marele ecran a fost în Noryang: Deadly Sea (2023), într-un rol secundar cu valoare simbolică.
„Dorința de a juca nu dispare niciodată. Îmi doresc mereu să descopăr personaje noi și să mă conectez cu publicul prin film”, spunea el într-un interviu din 2016.
Un reper moral și cultural
Dincolo de ecran, Ahn Sung-ki a fost perceput ca o figură morală, cu o viață personală discretă și lipsită de scandaluri. A ocupat funcții de conducere în instituții cinematografice importante, inclusiv în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Busan. În 2013 a fost decorat cu Ordinul Meritului Cultural, iar în 2024 a devenit membru al Academiei Naționale de Arte.
Actorul a dezvăluit abia în 2022 că fusese diagnosticat cu cancer de sânge încă din 2019, alegând să ducă lupta cu boala în tăcere și să continue să lucreze cât timp a putut. La primirea unui premiu pentru întreaga carieră, mărturisea că știe că timpul nu poate fi oprit, dar spera să se reîntâlnească cu publicul printr-un nou film.
Acea reîntoarcere nu a mai avut loc. Odată cu dispariția lui Ahn Sung-ki, cinematografia coreeană pierde nu doar un actor legendar, ci o conștiință artistică care a definit generații întregi de filme și spectatori.