Liderii militari europeni transmit un mesaj tot mai apăsat și mai direct: pacea nu mai poate fi considerată un dat, iar Europa trebuie să se pregătească serios pentru scenariul unui conflict major. Generali, șefi ai apărării și oficiali din domeniul securității avertizează că mediul strategic al continentului s-a schimbat fundamental, iar riscurile care până recent păreau îndepărtate au devenit reale și imediate.
Potrivit analizelor apărute în presa internațională, inclusiv în The Economist, aceste avertismente nu reprezintă apeluri la panică, ci o reevaluare lucidă a amenințărilor într-o lume marcată de instabilitate geopolitică, rivalități între mari puteri și conflicte armate la granițele Europei. Mesajul este clar: societățile europene trebuie să se adapteze rapid unei realități mai dure.
Un moment-cheie în această schimbare de discurs a fost declarația din noiembrie a generalului Fabien Mandon, șeful Statului Major al forțelor armate franceze. Acesta a afirmat că societatea trebuie să accepte posibilitatea unor pierderi umane majore și că riscul unui conflict cu Rusia până în 2030 impune pregătirea nu doar a armatei, ci a întregii populații. Declarațiile sale au provocat controverse puternice în Franța, de la neîncredere până la reacții indignate, semn al dificultății cu care Europa Occidentală acceptă o astfel de perspectivă.
Această reticență este mult mai puțin prezentă în statele aflate în proximitatea Rusiei. Țările baltice, Polonia și statele nordice privesc de ani buni securitatea prin prisma unui posibil conflict. În schimb, în capitale occidentale precum Parisul sau Roma, amenințarea este adesea percepută ca abstractă, un subiect de analiză la televizor, nu ca o realitate care necesită pregătire imediată.
Șefa serviciilor de informații britanice, Blaise Metreweli, a descris situația actuală drept un „spațiu între pace și război”, subliniind ambiguitatea periculoasă a contextului de securitate. La rândul său, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a avertizat în decembrie că Europa trebuie să fie pregătită pentru „un război de amploarea celui trăit de bunicii sau străbunicii noștri”. Mesajul a fost întărit de șeful Statului Major al armatei britanice, Sir Richard Knighton, care a insistat că securitatea nu mai poate fi „externalizată exclusiv către forțele armate”.
Desigur, nu toate vocile politice sunt de acord cu acest ton. În Franța, liderul Partidului Comunist, Fabien Roussel, a calificat discursul generalului Mandon drept „un belicism intolerabil”. Cu toate acestea, dincolo de dezbaterile politice, guvernele europene au început să reacționeze concret, în principal în două direcții: refacerea rezervelor militare și creșterea gradului de pregătire a populației civile.
Germania a anunțat un nou model de recrutare: din 2026, toți tinerii de 18 ani vor primi un chestionar privind disponibilitatea de a servi, iar din 2027 bărbații vor fi supuși unui control medical. Ministrul apărării, Boris Pistorius, vorbește deschis despre construirea unei „capacități de pregătire pentru război”.
Franța plănuiește introducerea unui serviciu militar voluntar și plătit, cu durata de zece luni, pentru tinerii între 18 și 25 de ani, începând din 2026.
În Polonia, premierul Donald Tusk analizează un program de instruire militară pentru toți bărbații adulți, deși un plan final nu a fost încă prezentat.
Alte state nu au renunțat niciodată la conscripție. Finlanda și Norvegia au menținut serviciul militar obligatoriu timp de decenii, iar Suedia l-a reintrodus în 2018, ca parte a unei strategii de „apărare totală”. Mulți experți consideră că Germania va fi nevoită, în cele din urmă, să revină complet la conscripție pentru a-și atinge obiectivele de recrutare.
Diferențele sunt și mai evidente în ceea ce privește pregătirea civililor. Statele nordice și baltice sunt net mai avansate decât Europa Occidentală. În Suedia, fiecare gospodărie a primit un ghid detaliat despre comportamentul în caz de război, iar autoritățile organizează anual o „săptămână a pregătirii”. Lituania a publicat un ghid similar și a crescut semnificativ cheltuielile pentru apărarea civilă. În schimb, în țări precum Spania, Italia sau Franța, dezbaterea publică despre pregătirea populației pentru un conflict de amploare este limitată sau aproape inexistentă.
Sondajele confirmă această diferență de percepție. În Polonia, 77% dintre respondenți consideră probabil un război cu Rusia în următorii ani, comparativ cu doar 34% în Italia. Cu toate acestea, majoritatea europenilor sunt de acord asupra unui punct esențial: Europa nu este suficient de pregătită să se apere.
După decenii în care „dividendul păcii” de după Războiul Rece a permis reducerea bugetelor militare, războiul Rusiei împotriva Ucrainei a schimbat radical calculele strategice. Generalii avertizează că un conflict modern nu ar însemna doar lupte pe front, ci atacuri asupra infrastructurii critice, rețelelor energetice, comunicațiilor și sistemelor digitale, însoțite de război cibernetic, dezinformare și sabotaj.
În acest context, liderii militari subliniază că pregătirea nu înseamnă acceptarea inevitabilă a războiului, ci consolidarea rezilienței pentru a-l descuraja. NATO rămâne pilonul central al apărării europene, iar Uniunea Europeană își asumă un rol tot mai important în coordonarea producției de armament și reducerea dependențelor strategice.
Mesajul final transmis de generalii Europei este unul fără echivoc: pacea nu este automată. Ea trebuie protejată prin unitate, investiții, pregătire și o înțelegere realistă a riscurilor cu care se confruntă continentul într-o lume tot mai imprevizibilă.