Focarul de hantavirus depistat la bordul unui vas de croazieră a provocat îngrijorare și a readus în atenție comparațiile cu pandemia de COVID-19. Totuși, experții în sănătate publică transmit că, deși hantavirusul poate fi periculos și unele tulpini pot avea o rată ridicată de mortalitate, riscul ca acesta să producă o pandemie asemănătoare celei provocate de coronavirus este considerat mult mai redus.
Specialiștii explică faptul că principala diferență dintre hantavirus și SARS-CoV-2, virusul care a provocat COVID-19, ține de modul de transmitere. În timp ce coronavirusul s-a răspândit rapid de la om la om, inclusiv prin persoane care nu prezentau simptome evidente, hantavirusul se transmite mult mai greu și, în cele mai multe cazuri, infectarea are loc prin contact indirect cu rozătoare contaminate.
Alerta de pe vasul MV Hondius a readus în memorie începutul pandemiei
Situația de la bordul vasului de croazieră MV Hondius a atras atenția autorităților sanitare și a publicului, mai ales pentru că un focar apărut într-un spațiu închis, precum o navă, amintește inevitabil de primele episoade ale pandemiei de coronavirus. În 2020, mai multe vase de croazieră au devenit simboluri ale răspândirii rapide a COVID-19, după ce pasageri și membri ai echipajului au fost infectați în număr mare.
De această dată, însă, experții spun că situația este diferită. Hantavirusul nu are același potențial de transmitere în masă ca SARS-CoV-2. Chiar dacă apariția sa pe un vas de croazieră a creat emoție, specialiștii subliniază că mecanismele de răspândire sunt mult mai limitate.
Reprezentanții Organizației Mondiale a Sănătății și specialiștii citați de AFP și Agerpres încearcă să calmeze temerile privind o posibilă nouă pandemie. Mesajul lor este că hantavirusul trebuie tratat cu seriozitate, dar nu cu panică.
Ce este hantavirusul și de unde provine
Hantavirusul nu este un virus nou. Denumirea sa provine de la râul Hantan din Coreea, unde au fost observate primele episoade epidemiologice importante în timpul Războiului din Coreea, între 1950 și 1953.
Acest tip de virus este prezent pe mai multe continente, în special în Asia și Europa, dar și în America. În zonele în care este considerat endemic, el este monitorizat de autoritățile sanitare. Hantavirusurile circulă în special în rândul rozătoarelor sălbatice, care pot elimina virusul prin urină, salivă și excremente.
Oamenii se pot infecta mai ales atunci când inhalează praf contaminat cu aceste secreții. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, în spații închise, magazii, hambare, cabane, depozite sau zone în care rozătoarele au avut acces și unde praful este ridicat în aer.
Prin comparație, COVID-19 este o boală infecțioasă virală cauzată de coronavirusul SARS-CoV-2, identificat la finalul anului 2019 în China. În ianuarie 2020, virusul fusese deja descoperit oficial, iar pe 11 martie 2020 Organizația Mondială a Sănătății a declarat pandemia. Criza sanitară care a urmat a provocat milioane de decese și a afectat profund economia globală.
Cum se transmite hantavirusul
Cea mai frecventă cale de infectare cu hantavirus este contactul cu mediile contaminate de rozătoare. Virusul nu se răspândește ușor între oameni, iar acest detaliu este esențial în evaluarea riscului de pandemie.
Dintre cele aproximativ 30 de hantavirusuri cunoscute, doar tulpina Anzi este recunoscută ca având capacitatea de transmitere de la om la om. Această tulpină, asociată în prezent cu alerta de pe vasul de croazieră, are o perioadă de incubație cuprinsă între una și șase săptămâni.
Prin comparație, în cazul COVID-19, perioada de incubație este, în medie, de aproximativ 7-10 zile. În plus, SARS-CoV-2 s-a răspândit rapid deoarece persoanele infectate puteau transmite virusul înainte de apariția simptomelor sau chiar fără să dezvolte forme evidente de boală.
În cazul hantavirusului Anzi, transmiterea interumană poate avea loc pe cale aeriană, însă experții spun că sunt necesare condiții foarte specifice. Virginie Sauvage, directoarea Centrului Național de Referință pentru Hantavirusuri de la Institutul Pasteur din Paris, a explicat că transmiterea necesită, de regulă, proximitate mare, contact apropiat, spații închise sau o vulnerabilitate medicală a persoanei expuse.
Cu alte cuvinte, hantavirusul nu se comportă precum un virus respirator clasic cu răspândire rapidă în comunitate. Persoanele cele mai expuse sunt, în general, cele aflate foarte aproape de bolnav, mai ales în faza apariției primelor simptome.
Simptomele hantavirusului și diferențele față de COVID-19
Hantavirusurile pot provoca forme severe de boală, în funcție de tulpină și de starea de sănătate a persoanei infectate. Pe continentul american, anumite hantavirusuri pot duce la insuficiență respiratorie și cardiacă, iar în unele cazuri pot fi asociate cu febre hemoragice.
Simptomele pot debuta cu febră, dureri musculare, stare accentuată de oboseală, frisoane, dureri de cap și probleme respiratorii. În formele grave, boala poate evolua rapid și poate necesita îngrijiri medicale de urgență, inclusiv suport respirator.
COVID-19, pe de altă parte, este în principal o boală respiratorie, dar poate afecta mai multe organe. Simptomele frecvente includ febră, tuse, dificultăți de respirație, dureri musculare, oboseală, dureri de cap, diaree, pierderea mirosului și a gustului. În cazurile severe, infecția cu SARS-CoV-2 poate duce la pneumonie, insuficiență respiratorie, complicații cardiovasculare sau deces.
Diferența majoră este că COVID-19 s-a putut răspândi foarte repede la nivel global, inclusiv prin persoane cu simptome ușoare. În cazul hantavirusului, lanțurile de transmitere sunt mai ușor de identificat și întrerupt, deoarece transmiterea este mult mai limitată.
De ce riscul unei pandemii de hantavirus este mai mic
Specialiștii atrag atenția asupra unui paradox important: un virus cu mortalitate foarte ridicată nu este neapărat cel mai eficient în producerea unei pandemii globale. Raul Gonzalez Ittig, biolog la Agenția Națională de Cercetări Științifice din Argentina, explică faptul că un virus care ucide rapid un procent mare dintre persoanele infectate își reduce singur șansele de răspândire pe scară largă.
În cazul hantavirusului Anzi, rata de mortalitate poate ajunge până la 40%, însă decesele pot surveni relativ repede în lipsa unui tratament adecvat. Tocmai această evoluție rapidă face ca bolnavii să fie identificați și izolați mai repede, ceea ce poate opri lanțul de transmitere.
Raul Gonzalez Ittig a explicat că, într-un astfel de scenariu, totul se desfășoară mai rapid: o persoană infectată poate transmite virusul unui număr limitat de oameni, iar aceștia dezvoltă forme grave într-un timp scurt. Dacă autoritățile intervin prompt, izolarea bolnavilor și supravegherea contacților pot opri extinderea focarului.
În schimb, COVID-19 a avut un avantaj major din punct de vedere al răspândirii: foarte multe persoane infectate aveau simptome ușoare sau nu aveau simptome, dar puteau transmite virusul mai departe. Astfel, SARS-CoV-2 a reușit să circule în comunități înainte ca autoritățile să poată identifica toate cazurile.
Nu există tratament specific sau vaccin pentru hantavirus
Un alt aspect important este lipsa unui tratament specific împotriva hantavirusului. Specialistul în boli infecțioase Vincent Robin, de la ANRS-MIE, a precizat că în prezent nu există niciun tratament dedicat și niciun vaccin disponibil pe scară largă împotriva hantavirusului.
Tratamentul este, în principal, de susținere. Asta înseamnă că medicii încearcă să stabilizeze pacientul și să trateze complicațiile care apar. Dacă boala afectează sever plămânii, poate fi nevoie de asistență respiratorie, inclusiv în secția de terapie intensivă. Dacă apare insuficiență renală, pacientul poate avea nevoie de dializă.
Virginie Sauvage subliniază că viteza cu care pacientul ajunge la îngrijire medicală este esențială. Cu cât intervenția este mai rapidă, cu atât prognosticul poate fi mai bun.
În cazul COVID-19, tratamentele au evoluat semnificativ de-a lungul pandemiei. Pe lângă tratamentul simptomatic, anumite persoane cu risc ridicat pot primi antivirale. De asemenea, vaccinurile, în special cele cu ARN mesager, au fost dezvoltate într-un timp record și au fost administrate la nivel global în miliarde de doze.
În ceea ce privește hantavirusul, au existat studii pentru anumite tulpini, însă eficiența vaccinurilor testate nu a fost demonstrată pentru toate tipurile de hantavirus.
Experții cer vigilență, nu panică
Alerta de pe vasul de croazieră arată că autoritățile trebuie să rămână vigilente în fața focarelor infecțioase, mai ales atunci când acestea apar în spații închise și aglomerate. Totuși, specialiștii insistă că hantavirusul nu trebuie confundat cu COVID-19 din punct de vedere al riscului de răspândire globală.
Hantavirusul poate fi o boală gravă, iar anumite tulpini pot provoca forme severe și decese. Cu toate acestea, modul său de transmitere, nevoia de contact apropiat și faptul că lanțurile de infectare pot fi identificate mai rapid reduc considerabil riscul unei pandemii.
Pentru populație, cele mai importante măsuri de prevenție sunt evitarea contactului cu rozătoarele, curățarea atentă a spațiilor în care acestea ar fi putut pătrunde și respectarea recomandărilor autorităților sanitare în cazul unui focar confirmat.
În concluzie, focarul de hantavirus de pe vasul MV Hondius este un incident serios, care trebuie monitorizat atent, dar nu are aceleași caracteristici care au transformat COVID-19 într-o pandemie globală. Experții transmit că riscul există la nivel local sau în grupuri expuse, însă probabilitatea unei răspândiri mondiale rapide este mult mai mică.