Înălțarea Domnului, cunoscută în tradiția populară și sub numele de Ispas, este una dintre marile sărbători ale creștinătății ortodoxe. Aceasta este prăznuită la 40 de zile după Paște, întotdeauna într-o zi de joi, și amintește de momentul în care Iisus Hristos S-a înălțat la cer, în fața ucenicilor Săi.
În anul 2026, Înălțarea Domnului este sărbătorită pe 21 mai, o zi cu o încărcătură spirituală aparte, deoarece coincide și cu Ziua Eroilor, dar și cu sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena.
„Înălțarea Domnului amintește de momentul în care Iisus Hristos S-a ridicat la cer, în prezența ucenicilor Săi, la 40 de zile după Înviere. Semnificația acestei zile depășește dimensiunea strict religioasă, fiind asociată cu ideea de speranță, mântuire și continuitate spirituală”, a explicat părintele Gabriel Cazacu, preot la Mănăstirea Cașin din București.
Când se vopsesc ouăle de Înălțarea Domnului
Dacă de Paște ouăle se vopsesc, potrivit tradiției, în Joia Mare, de Înălțarea Domnului obiceiul este diferit. În această zi, ouăle se înroșesc chiar în dimineața sărbătorii, fiind considerată ultima ocazie din an în care se mai pregătesc ouă roșii.
Ouăle roșii au o semnificație profundă în tradiția creștină, fiind asociate cu sângele Mântuitorului. După ce sunt pregătite, acestea sunt duse la biserică pentru a fi sfințite, apoi sunt împărțite de pomană celor nevoiași, alături de pască, cozonac, pâine caldă, brânză și vin.
Aceste daruri sunt legate de Moșii de Ispas, zi în care credincioșii îi pomenesc pe cei trecuți la cele veșnice. În unele zone ale țării, se spune că oamenii care vopsesc ouă roșii de Înălțare vor fi feriți de boli și vor avea sănătate tot anul.
Pentru ca ouăle să nu se spargă în timpul fierberii, gospodinele obișnuiesc să le scoată din frigider cu ceva timp înainte, astfel încât să ajungă la temperatura camerei. De asemenea, ouăle se pun la fiert în apă rece, nu direct în apă clocotită. Un truc vechi este adăugarea unei lingurițe de sare sau de oțet în apa de fiert, pentru întărirea cojii și prevenirea crăpării.
Tradiții și obiceiuri păstrate de Ispas
În tradiția românească, Înălțarea Domnului este însoțită de numeroase obiceiuri religioase și populare. Credincioșii merg la biserică, participă la slujbe și aprind lumânări atât pentru cei vii, cât și pentru cei adormiți.
„În spațiul românesc, Înălțarea Domnului este însoțită de numeroase practici religioase și obiceiuri populare. Credincioșii participă la slujbele oficiate în biserici, unde sunt rostite rugăciuni atât pentru cei vii, cât și pentru cei adormiți, iar în multe regiuni gospodăriile sunt împodobite cu frunze de nuc sau de tei, considerate simboluri ale protecției divine”, a mai precizat părintele Gabriel Cazacu.
În unele sate, oamenii împodobesc gospodăriile cu ramuri de nuc sau de tei, despre care se crede că aduc protecție, sănătate și binecuvântare. O altă tradiție veche spune că frunzele de nuc se poartă la brâu, în amintirea momentului Înălțării, când se crede că Iisus ar fi avut asemenea frunze asupra Sa.
Tot în tradiția populară, vitele erau atinse ușor cu leuștean, pentru a fi sănătoase și pentru a aduce belșug în gospodărie. În lumea satului, Ispasul era și un reper important pentru lucrările agricole. Se spunea că semănăturile trebuiau încheiate până în această zi, pentru ca recolta să fie bogată.
Cum se salută creștinii de Înălțarea Domnului
Înălțarea Domnului aduce și schimbarea salutului pascal. Din această zi și până la Rusalii, credincioșii ortodocși nu se mai salută cu „Hristos a Înviat!” și „Adevărat a Înviat!”, ci cu „Hristos S-a înălțat!” și „Adevărat S-a înălțat!”.
Acest salut amintește de încheierea perioadei pascale și de intrarea într-o nouă etapă spirituală, marcată de speranță, credință și recunoștință.
Ce nu este bine să faci de Înălțarea Domnului
Ziua de Ispas este considerată una de liniște, rugăciune și reculegere. Din acest motiv, tradiția spune că nu este bine să se muncească în gospodărie, să se spele rufe, să se facă treburi grele sau să se lucreze la câmp.
„Această zi este privită ca un moment de reculegere și echilibru, motiv pentru care tradiția recomandă evitarea activităților solicitante sau a conflictelor. Lucrul în gospodărie, spălatul rufelor sau munca la câmp nu sunt potrivite în zi de sărbătoare”, a mai adăugat părintele Cazacu.
De asemenea, în credința populară se spune că nu este bine să împrumuți nimic din casă în această zi, nici sare, nici foc. Certurile sunt și ele considerate de rău augur, pentru că ar putea aduce necazuri și tensiuni în familie.
O altă superstiție spune că vremea din ziua de Ispas poate arăta cum va fi anul agricol. Dacă plouă, se crede că anul va fi roditor, iar pământul va da roade bogate. Dacă ziua este senină și foarte uscată, tradiția spune că ar putea urma o perioadă secetoasă.
În credința populară, se mai spune că sufletele celor care mor între Paște și Înălțare ajung direct în Rai, deoarece în acest interval „porțile cerului” rămân deschise.
Înălțarea Domnului, zi de pomenire a eroilor
În România, Înălțarea Domnului are și o semnificație națională profundă. Din anul 1920, prin decret regal, această zi este dedicată și cinstirii eroilor neamului.
În toate bisericile și mănăstirile ortodoxe se oficiază slujbe de pomenire pentru cei care și-au pierdut viața pe câmpurile de luptă, iar la ora 12:00 clopotele lăcașurilor de cult răsună în semn de recunoștință.
Astfel, Înălțarea Domnului rămâne o sărbătoare a credinței, a speranței și a memoriei. Este ziua în care creștinii privesc spre cer cu rugăciune, își pomenesc morții, cinstesc eroii și păstrează vii tradiții vechi de secole.