Președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, a convocat vineri toți judecătorii instanței supreme în cadrul Secțiilor Unite, pentru a analiza dacă este necesară sesizarea Curții Constituționale în legătură cu un proiect de lege care modifică și completează Codul de procedură penală.
Potrivit unui comunicat transmis de ÎCCJ, ședința are ca obiect discutarea unei eventuale sesizări a CCR înainte de promulgarea Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, proiect înregistrat în Parlament cu numărul PL-x nr. 228/2026.
Înalta Curte a precizat că judecătorii au fost convocați la data de 22 mai 2026, de la ora 11:00, în conformitate cu prevederile regulamentului de organizare și funcționare administrativă a instanței supreme, pentru exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea 304/2022 privind organizarea judiciară.
Legea vizată de ÎCCJ a fost adoptată de Senat pe 16 martie și ulterior de Camera Deputaților pe 13 mai. Proiectul a fost inițiat de 43 de parlamentari, deputați și senatori, proveniți din toate partidele.
Una dintre cele mai importante modificări propuse vizează drepturile persoanei vătămate. Mai exact, victima unei infracțiuni ar urma să fie informată atunci când agresorul este eliberat, evadează, este internat medical sau externat dintr-o unitate medicală. Scopul acestei măsuri este ca persoana aflată în pericol să își poată lua din timp măsuri de protecție.
Conform noilor prevederi, procurorul, judecătorul de cameră preliminară, instanța de judecată sau judecătorul delegat cu executarea ar avea obligația de a informa victima și membrii familiei acesteia, dacă există un risc pentru siguranța lor, cu privire la eliberarea unei persoane aflate în arest preventiv, arest la domiciliu, în executarea unei pedepse, a unei măsuri educative privative de libertate sau internată medical.
În situațiile în care data eliberării este cunoscută, informarea victimei ar trebui făcută cu cel puțin cinci zile înainte. În cazurile în care eliberarea nu poate fi anticipată, notificarea ar urma să fie transmisă de îndată.
Proiectul reglementează și situațiile de evadare. În cazul în care inculpatul sau condamnatul evadează din locul de detenție ori nu mai respectă măsura arestului la domiciliu, administrația locului de deținere sau organul de poliție responsabil ar trebui să anunțe imediat organul judiciar competent, precum și poliția din zona în care locuiește victima. Ulterior, victima și membrii familiei sale care ar putea fi în pericol ar urma să fie informați de urgență.
Noile prevederi completează și lista drepturilor persoanei vătămate. Victima ar urma să aibă dreptul de a fi informată rapid atunci când persoana acuzată sau condamnată pentru infracțiunea comisă împotriva sa este eliberată ori evadează. De asemenea, ar trebui să primească informații despre măsurile de protecție luate în astfel de situații, inclusiv atunci când autorul faptei se află sub măsura internării medicale sau a internării medicale provizorii.
Proiectul prevede și dreptul persoanei vătămate de a consulta dosarul, în condițiile legii, precum și dreptul de a primi o copie a rechizitoriului. În cazul în care victima nu înțelege limba română, aceasta ar urma să primească traducerea într-o limbă pe care o cunoaște pentru soluțiile de netrimitere în judecată, rechizitoriu și hotărârile judecătorești care soluționează fondul cauzei.
O altă modificare importantă privește articolul 111 din Codul de procedură penală, care reglementează audierea persoanei vătămate. Prin noile prevederi, victima ar urma să fie informată despre drepturile și obligațiile sale în timpul procedurii.
Printre aceste drepturi se numără posibilitatea de a propune probe, de a adresa întrebări inculpatului, martorilor și experților, de a consulta dosarul, de a ridica excepții și de a pune concluzii, în limitele prevăzute de lege. Persoana vătămată ar putea formula și alte cereri legate de soluționarea laturii penale a cauzei.
Totodată, victima ar urma să fie informată cu privire la desfășurarea procedurii, să aibă dreptul de a depune plângere prealabilă, de a se constitui parte civilă și de a primi o copie a soluțiilor de netrimitere în judecată, a rechizitoriului și a hotărârilor judecătorești pronunțate pe fondul cauzei.
În paralel, proiectul stabilește și obligații pentru persoana vătămată. Aceasta trebuie să se prezinte la chemările organelor judiciare atunci când este citată pentru audiere sau în alte situații în care prezența sa este considerată necesară.
O altă componentă majoră a proiectului se referă la accelerarea procedurii în camera preliminară. Parlamentarii au introdus prevederi prin care se urmărește respectarea duratei maxime de 60 de zile, termen care, în practică, este adesea depășit.
Potrivit noii forme a articolului 343, durata procedurii în camera preliminară ar trebui să fie de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanță. Judecătorul de cameră preliminară ar avea obligația să ia din timp toate măsurile necesare pentru asigurarea apărării obligatorii, acolo unde este cazul, și pentru îndeplinirea legală a procedurii de citare.
Dacă, deși procedura de citare este legal îndeplinită, cererile și excepțiile nu pot fi soluționate la termenul stabilit, judecătorul poate acorda un termen în continuare, fără o nouă citare a părților și a persoanei vătămate. În principiu, termenele ar urma să fie stabilite în zile succesive, cu anumite excepții justificate.
Pentru motive întemeiate, termenele din camera preliminară pot fi stabilite și în zile nesuccesive, însă între acestea nu ar trebui să existe un interval mai mare de șapte zile. Citațiile transmise pentru primul termen ar urma să conțină o mențiune clară că, pentru termenele ulterioare, nu vor mai fi emise noi citații, părțile având obligația să urmărească evoluția dosarului.
Termenele mai lungi de șapte zile ar putea fi acordate doar în situații speciale, atunci când probele încuviințate sau măsurile dispuse nu permit stabilirea unui termen mai scurt.
Proiectul mai include modificări legate de protecția martorilor și de audierea persoanelor vulnerabile. Printre acestea se află obligativitatea înregistrării audio-video a audierii martorilor vulnerabili, prin mijloace tehnice.
De asemenea, procurorii ar urma să fie obligați să facă copii ale datelor informatice stocate pe obiectele ridicate în urma perchezițiilor. În același timp, victimele ar putea solicita păstrarea confidențialității domiciliului și a celorlalte date personale.
În expunerea de motive, inițiatorii susțin că proiectul are ca scop eficientizarea procedurilor judiciare și reducerea duratei proceselor penale. Potrivit acestora, procesele care se întind pe perioade foarte lungi au efecte grave asupra victimelor, mai ales în cazurile de infracțiuni grave, precum traficul de persoane sau traficul de minori.
Parlamentarii arată că, în astfel de cauze, rapiditatea procedurilor nu este doar o problemă administrativă, ci o condiție esențială pentru protejarea vieții, integrității fizice, libertății și demnității persoanelor vătămate. De asemenea, durata procesului influențează recuperarea psihică și reintegrarea socială a victimelor.
În documentul depus în Parlament se menționează că, în dosarele de trafic de minori sau trafic de persoane, soluționarea cauzelor durează frecvent foarte mult. În unele situații, doar judecata în primă instanță poate ajunge la aproximativ trei ani sau chiar mai mult de la înregistrarea dosarului.
La această perioadă se adaugă, în numeroase cazuri, durata procedurii de cameră preliminară, care, dacă este analizată în ambele grade de jurisdicție, fond și contestație, poate însemna încă un an sau chiar mai mult până la începerea efectivă a judecății.
Inițiatorii proiectului susțin că aceste întârzieri se adaugă perioadelor deja lungi ale urmăririi penale, care, în cauzele de trafic de persoane, se poate desfășura pe parcursul mai multor ani. În opinia acestora, victimele ajung astfel să aștepte foarte mult timp pentru finalizarea anchetei și a procesului, după ce au trecut deja prin perioade îndelungate de exploatare.
Această situație, spun parlamentarii, descurajează participarea victimelor la proces și nu contribuie la diminuarea suferințelor provocate. Mai mult, reluarea constantă a declarațiilor, confruntarea repetată cu inculpații și prelungirea procesului pot produce o nouă formă de traumă.
Potrivit expunerii de motive, modificările propuse urmăresc introducerea unor mecanisme procedurale mai simple, evitarea reluării repetate a unor etape și stabilirea unor termene mai clare pentru exercitarea unor drepturi. De asemenea, proiectul vizează consolidarea rolului activ al organelor judiciare și folosirea mijloacelor moderne de comunicare pentru citarea părților și administrarea probelor.
Inițiatorii susțin că aceste schimbări sunt gândite pentru a asigura celeritatea procesului penal, fără a afecta garanțiile procesuale fundamentale.
Un alt argument invocat este faptul că procedura camerei preliminare s-a îndepărtat semnificativ, în practică, de durata de 60 de zile estimată inițial de legiuitor. Parlamentarii susțin că, prin decizii ale Curții Constituționale și prin jurisprudența instanțelor, s-a ajuns la extinderea probatoriului și a dezbaterilor din această etapă, ceea ce a dus la întârzieri considerabile.
În expunerea de motive se mai arată că durata mare a proceselor din dosarele de trafic de persoane afectează și eficiența luptei împotriva criminalității organizate. Odată cu trecerea timpului, probele pot deveni mai greu de administrat, martorii pot dispărea, amintirile se pot estompa, iar inculpații pot încerca să influențeze victimele sau să evite tragerea la răspundere.
Inițiatorii atrag atenția că victimele traficului de persoane sunt, de multe ori, persoane aflate într-o vulnerabilitate extremă: copii, tineri fără sprijin familial, femei abuzate sau persoane aflate în situații economice dificile. Pentru aceste victime, un proces îndelungat, cu audieri repetate și reluarea constantă a unor fapte traumatizante, poate deveni o formă de revictimizare instituțională.
În acest context, convocarea Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție ar putea duce la sesizarea Curții Constituționale înainte ca legea să fie promulgată. Decizia finală urmează să fie luată de judecătorii instanței supreme, care vor analiza dacă modificările adoptate de Parlament ridică probleme de constituționalitate.