Ultima dorință a lui Gabriel Cotabiță a fost să fie incinerat, iar familia i-a respectat voința. Cu toate acestea, pentru ca admiratorii să aibă un loc unde să îi aprindă o lumânare și să îi aducă un omagiu, a fost amenajat un spațiu comemorativ la Cimitirul Bellu din București.
Artistul s-a stins din viață pe 23 noiembrie 2024, la vârsta de 69 de ani, în urma unui accident vascular cerebral. Conform dorinței sale, trupul a fost incinerat la Crematoriul Vitan-Bârzești. Dispariția sa a lăsat un gol important în muzica românească, Gabriel Cotabiță fiind una dintre vocile care au marcat generații întregi.
Scandal în jurul locului de reculegere dedicat lui Gabriel Cotabiță
La Cimitirul Bellu a fost amenajat un loc special în memoria artistului, destinat celor care vor să se reculeagă și să lase o lumânare sau un gând bun. Spațiul nu este un mormânt clasic, ci un punct comemorativ, realizat pentru admiratorii care continuă să îi păstreze vie amintirea.
Acolo se află o piatră albă, pe care apar portretul lui Gabriel Cotabiță, anul nașterii și anul decesului, alături de câteva versuri emoționante. Locul a fost organizat de fiicele artistului, ca un gest de respect pentru memoria tatălui lor și pentru publicul care l-a iubit.
Pe piatra comemorativă este scris un mesaj sensibil:
„În fiecare noapte albastră, în fiecare chemare de a nu pleca, în fiecare clipă de lumină, vocea lui rămâne. Atât de aproape. Atât de vie.”
Reacții aprinse în mediul online
Imaginile apărute de la Cimitirul Bellu au provocat numeroase comentarii pe rețelele sociale. Unii internauți au interpretat greșit spațiul comemorativ, crezând că este vorba despre un mormânt propriu-zis. De aici au pornit discuții legate de incinerare, tradiții, religie și felul în care ar trebui păstrată memoria unui artist:
„Eu știam că, în cazul celor incinerați, nu se mai face înmormântare. De obicei, familia alege să arunce cenușa în mare sau de pe vârful muntelui. E prima dată când văd un mormânt cât un tablou. Nu cred că îl onorează acest fel de mormânt.’
Unii au criticat dimensiunea redusă a monumentului, considerând că un artist atât de cunoscut ar fi meritat un loc mai impunător. Alții au spus, dimpotrivă, că nu dimensiunea unui monument contează, ci amintirea pe care omul o lasă în sufletele celor care l-au iubit:
„Ce personalitate a fost și ce mormânt mic are! Și ce morminte au unii, de care nu a auzit nimeni sau nu s-a auzit nimic bun!’
„Păi, care este rațiunea? Dacă avea mormânt mare? Cu ce-l încălzea? Mare, mic sau toți la un loc, tot mort se cheamă! Orice ești sau ai fost, puțin timp trece și foarte puțini își mai aduc aminte…’
Un internaut a comentat că, în cazul persoanelor incinerate, nu se obișnuiește amenajarea unui mormânt clasic și că familia alege, de multe ori, alte forme de păstrare a cenușii. Altul a remarcat că locul pare prea mic pentru o personalitate ca Gabriel Cotabiță. Au existat însă și voci care au atras atenția că, indiferent de cât de mare sau mic este un monument, importantă rămâne memoria celui plecat.
Discuțiile au devenit și mai intense după ce în spațiul public au fost readuse în atenție opinii despre incinerare din perspectivă religioasă. Actorul Silviu Biriș, absolvent de Teologie, a vorbit despre această practică și despre modul în care este privită în tradiția creștin-ortodoxă.
El a explicat că, pentru cei care țin de credința ortodoxă, înmormântarea creștină rămâne forma firească de despărțire, în timp ce incinerarea este privită diferit din punct de vedere religios. Totodată, acesta a subliniat că memoria artiștilor care au bucurat generații întregi trebuie păstrată cu recunoștință, indiferent de controversele apărute după moartea lor:
„Nu poți cere cuiva, care toată viața a avut o cu totul altă credință, decât ortodoxia, să renunțe la ea. Nouă, celor care știm Adevărul, nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru un miracol ca familiile lor să aleagă înmormântarea creștină în locul incinerării, obicei ce aparține unor credințe păgâne.
Și să îi pomenim pe cei arși în rugăciunile noastre particulare. Eu mă întreb, însă: cei care vor să fie arși și-au ars si ei la rândul lor părinții? Recunoștință pentru arta, munca și talentul acestor artiști, care au bucurat atâtea generații! Oameni valoroși!’
Dincolo de reacțiile împărțite, locul de la Cimitirul Bellu rămâne un spațiu simbolic pentru cei care vor să își amintească de Gabriel Cotabiță, de vocea sa și de melodiile care au rămas în istoria muzicii românești.