A murit Virgil Tănase, scriitorul care a sfidat Securitatea și a devenit o legendă a exilului românesc. Viața sa, demnă de un film, a uimit Franța și România
O figură emblematică a exilului românesc, scriitorul, dramaturgul și regizorul Virgil Tănase s-a stins din viață la vârsta de 79 de ani, în Franța — țara care i-a devenit a doua patrie, dar și scena unei existențe tumultuoase, pline de curaj și creativitate. Devenit simbol al disidenței intelectuale în timpul regimului Ceaușescu, Tănase a rămas în memoria publică nu doar ca autor al unor romane și piese de teatru remarcabile, ci și ca protagonist al unei operațiuni spectaculoase de contraspionaj, care i-a salvat viața.
A trăit sub amenințarea Securității și a fost la un pas de asasinat
În anul 1982, după ce a publicat un articol extrem de critic la adresa regimului Ceaușescu în revista Actuel, Virgil Tănase a intrat direct în vizorul Direcției de Informații Externe. Securitatea a activat un agent infiltrat în Franța, Matei Haiducu, cu misiunea de a-l elimina fizic. Însă ceea ce părea o condamnare sigură s-a transformat într-un episod de film: Haiducu a decis să trădeze regimul și să colaboreze cu serviciile secrete franceze, punând la cale o răpire înscenată pentru a-l proteja pe Tănase.
Timp de trei luni, scriitorul a fost considerat dispărut. Presa franceză și românească a relatat intens despre caz, iar șocul opiniei publice a fost uriaș. Când Virgil Tănase a reapărut, în redacția revistei Actuel, legenda lui era deja scrisă.
Acest episod a fost documentat în volumul Des affaires très spéciales (1981–1985), semnat de Jacques-Marie Bourget și Yvan Stefanovitch, devenind o piesă importantă în arhiva disidenței românești în exil.
O viață dedicată culturii și libertății
Născut în Galați, în iulie 1945, Virgil Tănase a studiat filologia și regia de teatru în România. În 1977, a ales exilul și s-a stabilit la Paris, unde avea să-și construiască o carieră impresionantă. A obținut un doctorat în semiologie și sociologia artei sub îndrumarea legendarului Roland Barthes, o realizare rezervată celor mai străluciți intelectuali ai vremii.
A predat la Institutul Internațional de Imagine și Sunet, a condus Institutul Cultural Român din Paris, a colaborat cu posturi de radio, reviste și teatre, și a semnat peste 300 de cronici bilingve pentru RFI, devenind o voce de referință în dialogul cultural româno-francez.
A scris și montat numeroase piese de teatru, printre care o versiune originală a Micului prinț, jucată ani la rând într-un teatru parizian. A fost, totodată, un eseist fin și un critic al ideologiilor, cu o luciditate tăioasă și un umor subtil, reflectate în volume precum Zoia, Comedii politice, Leapșa pe murite și Apocalipsa unui adolescent de familie.
„Fiecare limbă era la locul ei, cu farmecul ei”
Simona Modreanu, directoarea Editurii Junimea din Iași, care a colaborat cu Tănase pentru publicarea ultimului său roman, l-a descris drept un intelectual de elită, stăpân pe cuvânt și în limba română, și în limba franceză:
„Virgil Tănase vorbea și scria o română cum rar mi-a fost dat să aud, chiar și printre scriitorii rămași în țară. A făcut doctoratul cu Roland Barthes, una dintre figurile de forță ale intelectualității pariziene. Nu oricine ajungea acolo. Fiecare limbă era la locul ei, cu caracteristicile și farmecul propriu.”
Un destin rar, între literatură, teatru și istorie
Virgil Tănase nu a fost doar un scriitor, ci un martor și participant activ la istoria contemporană. Curajul cu care a denunțat dictatura, riscul pe care și l-a asumat în anii ’80, forța intelectuală cu care și-a afirmat convingerile, toate îl așază în galeria figurilor exemplare ale exilului românesc, alături de Paul Goma, Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca.
Povestea vieții sale nu este doar una despre literatură, ci și despre demnitate, libertate și rezistență. A fost un om care a înțeles că, uneori, cuvintele pot salva vieți, iar cultura poate fi o formă de luptă împotriva fricii.
O pierdere uriașă pentru cultura română
Moartea lui Virgil Tănase lasă în urmă un gol imens în spațiul intelectual românesc. Scriitorul, care a reușit să îmbine rigoarea gândirii franceze cu rafinamentul limbii române, va rămâne o figură de referință a literaturii și disidenței românești în exil.
Într-o lume în care granițele valorilor par tot mai fluide, Virgil Tănase a fost un punct de sprijin — un om care a ales să nu tacă, chiar și atunci când tăcerea părea mai sigură.
