Piesa „Mamacita”, lansată de frații Velea, copiii Antoniei și ai lui Alex Velea, a stârnit numeroase reacții în spațiul public, iar Andreea Raicu se numără printre cei care au privit dincolo de ritm și au analizat cu atenție mesajul transmis prin versuri.
Deși sunt abia la început de drum în muzică, frații Velea au reușit deja să atragă atenția publicului și să provoace controverse. Stilul ales, dar mai ales cuvintele din piesă, au împărțit ascultătorii în două tabere: unii văd în melodie un produs cu potențial și priză la public, în timp ce alții consideră că mesajul ridică semne de întrebare serioase.
Andreea Raicu a reacționat public și a explicat că nu a simțit neapărat șoc, ci mai degrabă tristețe, observând cât de ușor pot deveni normale anumite formulări care, în realitate, transmit idei problematice.
„Am ascultat astăzi piesa «Mamacita», lansată de Frații Velea în care se vorbește despre o fetiță de 8 ani și spun, la un moment dat, ceva de genul «mă duc să o fac a mea». Și recunosc că m-a întristat. Nu m-a șocat, ci m-a durut mai degrabă cât de normal pare. E genul de replică pe care o auzi peste tot: în piese, în glume, între oameni și nici nu te mai oprești asupra ei. Dar când o auzi spusă de un copil, despre o fetiță, începe să deranjeze. Pentru că, dincolo de inocență, e acolo un mesaj pe care îl învățăm foarte devreme: că o fată poate fi «a cuiva», că poate fi cucerită, luată, revendicată.”
Vedeta a subliniat că problema nu ține de copii, ci de modelele și mesajele pe care societatea le transmite constant, uneori fără să le mai analizeze. În opinia sa, astfel de formulări pot contribui la normalizarea unei viziuni în care fetele sunt privite prea devreme printr-o lentilă a posesiei, a validării din exterior și a relațiilor de putere.
Andreea Raicu atrage atenția că, încă de la vârste fragede, multe fete cresc cu ideea că valoarea lor depinde de cât de mult sunt dorite, alese sau validate de ceilalți, și mult mai puțin de propriile alegeri, de propria voce și de valorile lor interioare.
„Și, fără să ne dăm seama, ajungem să legăm valoarea unei fete de faptul că poate fi dorită, aleasă, revendicată de cineva. Nu e despre copil, el doar repetă ce vede și ce aude, dar e despre noi, despre cultura în care creștem și despre limbajul pe care îl normalizăm fără să ne mai dăm seama.”
În continuarea mesajului său, ea a insistat asupra faptului că sexualizarea fetelor la vârste foarte mici nu este un fenomen izolat, ci o realitate alimentată de limbaj, de glume, de muzică și de modul în care sunt prezentate relațiile în cultura populară. Potrivit ei, toate aceste lucruri se repetă atât de des, încât devin aproape invizibile.
Andreea Raicu consideră că tocmai aici se află adevărata problemă: faptul că astfel de mesaje nu mai sunt puse sub semnul întrebării și ajung să fie acceptate ca normale, deși ele conturează încă din copilărie raporturi dezechilibrate între fete și băieți.
„Nu este un spațiu real de egalitate, ci, de multe ori, un raport foarte fin de subordonare, atât de subtil încât nici nu îl mai observăm. Un raport în care una este privită, iar celălalt alege, una așteaptă, iar celălalt decide, nu pentru că cineva ne-a spus asta direct, ci pentru că am crescut într-o cultură care repetă aceste mesaje din nou și din nou, până devin normale.”
La final, Andreea Raicu a ținut să precizeze că reacția sa nu trebuie privită ca un atac la adresa copiilor sau a familiei Velea, ci ca un semnal de alarmă și un îndemn la reflecție. În opinia sa, schimbările importante nu apar întotdeauna din gesturi spectaculoase, ci și din curajul de a observa și de a nu mai ignora lucrurile mici care influențează profund mentalitățile.
„Nu este un atac, este doar un moment de conștientizare. Poate că schimbarea nu vine din gesturi mari, ci din lucrurile mici pe care alegem să nu le mai ignorăm”, a concluzionat Andreea Raicu.