Steluța Lucia Rodica Coposu s-a stins din viață chiar în ziua înmormântării lui Ion Iliescu. O coincidență cu puternică simbolistică pentru istoria recentă a României
Într-un moment încărcat de semnificație istorică și emoțională, Steluța Lucia Rodica Coposu, sora mai mică a Seniorului politicii românești, Corneliu Coposu, a încetat din viață chiar în ziua în care au avut loc funeraliile fostului președinte Ion Iliescu, una dintre figurile dominante ale regimului post-decembrist. Anunțul trist a fost făcut public de Fundația Corneliu Coposu, instituție pe care aceasta a condus-o cu devotament timp de aproape 30 de ani.
Este o coincidență tulburătoare pentru cei care cunosc istoria contemporană a României – plecarea din această lume a unei personalități discrete, dar esențiale pentru păstrarea memoriei și valorilor democratice, în aceeași zi cu ceremonia de adio pentru cel care a simbolizat tranziția României post-comuniste, dar și multe dintre controversele ei.
O viață dedicată memoriei fratelui și valorilor democratice
Steluța Coposu s-a născut la 26 septembrie 1932, în satul Bobota, județul Sălaj, într-o familie profund afectată de represiunea comunistă. A fost nu doar sora mai mică a lui Corneliu Coposu, ci și una dintre cele mai loiale continuatoare ale misiunii acestuia – aceea de a păstra vie conștiința unei Românii democratice și morale.
În 1996, la un an de la moartea fratelui său, a devenit cofondatoare a Fundației Corneliu Coposu, dedicându-și viața promovării valorilor creștin-democrate, ale demnității umane, libertății și adevărului. Sub conducerea ei, fundația a devenit un reper pentru cultura memoriei din România, organizând simpozioane, expoziții, conferințe, evenimente comemorative și proiecte educaționale dedicate Seniorului și epocii în care a luptat.
O carieră profesională remarcabilă în tăcere și demnitate
În ciuda greutăților regimului totalitar, Steluța Coposu și-a construit o carieră solidă în domeniul ingineriei. După un parcurs școlar marcat de relocări succesive – generate de război și de climatul politic ostil –, a urmat Liceul de fete din Alba Iulia, apoi Școala Centrală din București, iar în perioada 1951–1956 a absolvit Institutul Politehnic din București, devenind inginer.
A lucrat vreme de 35 de ani la Institutul de Studii și Proiectări Energetice, având o contribuție valoroasă în dezvoltarea sistemului energetic al României într-o epocă dominată de industrializare forțată și restricții ideologice. În acei ani grei, când fratele său era închis pentru idealurile sale, Steluța și sora ei Flavia au susținut din umbră familia, înfruntând izolarea socială impusă de regim celor cu nume „indezirabile”.
O recunoaștere regală pentru o viață de sacrificiu
În 2009, în semn de apreciere pentru discreția cu care a apărat valorile familiei și a memoriei fratelui său, Majestatea Sa Regele Mihai I i-a conferit Crucea Casei Regale a României, alături de sora ei Flavia. A fost un gest simbolic puternic, care a reafirmat legătura profundă dintre Casa Regală și valorile țărăniste, din care familia Coposu a făcut parte de-a lungul întregii sale istorii.
O plecare care închide o epocă
Prin moartea Steluței Coposu, România pierde nu doar o soră devotată a unei figuri istorice, ci și un gardian al memoriei și un simbol al verticalității în tăcere. Plecarea sa, în aceeași zi cu înmormântarea celui care, dintr-o postură ideologică opusă, a condus România în anii tranziției, reprezintă o conjunctură cu profundă semnificație simbolică.
Pentru cei care l-au iubit și respectat pe Corneliu Coposu, dispariția Steluței în această zi nu este întâmplătoare. Este, poate, un semn al încheierii unei epoci, în care memoria și lupta pentru adevăr au fost păstrate vii de o mână de oameni care nu au cerut nici aplauze, nici funcții, dar care au fost piloni nevăzuți ai decenței românești.