Anca Pandrea, luptă cu boala și dorul nemângâiat: „Sunt dependentă de oxigen, dar am lumea mea aici, cu amintirile lui Iura și ale lui Ducu”
Anii trec, dar încercările nu lipsesc din viața actriței Anca Pandrea. Retrasă de ceva timp din lumina reflectoarelor, ea își trăiește prezentul între fragilitatea sănătății și puterea amintirilor. Problemele respiratorii și dorul nestins de cei dragi care nu mai sunt îi apasă sufletul zi de zi.
De câțiva ani, actrița se confruntă cu insuficiență cardiacă respiratorie, o boală care i-a schimbat complet stilul de viață și care o obligă să depindă de aparatul de oxigen. Acesta, așezat lângă patul său și dotat cu tuburi și cabluri, îi asigură respirația în momentele de slăbiciune. Mai are și un dispozitiv portabil, pe care îl poartă cu ea ori de câte ori trebuie să iasă din casă, pentru a nu-și periclita sănătatea.
„Am mereu după mine această geantă cu oxigenul portabil, dar și acasă, lângă pat, am aparatul static, pe rotile. Îl folosesc și noaptea, când dorm, pentru că e foarte riscant să rămâi fără aer în somn. Sunt dependentă, da, trebuie să îl folosesc tot timpul. E obligatoriu. Uneori mai obosesc, dar încerc să fac treabă prin casă și prin curte, iar când nu mai pot, mă odihnesc. Aici, în casa bunicii mele, unde am rămas, am lumea mea – cu pozele și amintirile de suflet, care îmi dau putere”, a mărturisit actrița pentru Click!.
Dorul care nu se stinge
Dincolo de boală și de tratamentele zilnice, cel mai greu pentru Anca Pandrea este dorul. Dor de marea ei iubire, actorul Iurie Darie, dar și dorul de fiul vitreg al acestuia, regizorul Alexandru „Ducu” Darie, plecat dintre noi mult prea devreme.
„Ducu era un băiat extraordinar de talentat și muncea enorm. A fost directorul Teatrului Bulandra, dar era mereu prins cu treaba. Ne vizita mai rar, pentru că nu avea timp, iar eu și Iura eram deseori plecați în turnee, chiar și prin America, cu piesa Patru pe o canapea și valetul. Am suferit enorm când s-a stins. S-a dus prea devreme, era mult prea tânăr pentru un asemenea sfârșit. Mă gândesc adesea că poate a fost mai bine că Iura s-a dus înainte, pentru că vestea pierderii lui Ducu l-ar fi distrus sufletește. Își iubea băiatul nespus de mult.”
Actrița își amintește cu emoție că în cele mai grele clipe, la pierderea lui Iurie Darie, Ducu i-a fost sprijin și alinare. „El a fost lângă mine când s-a stins Iura. M-a ajutat, m-a sprijinit, ne-am fost alături la necaz. Apoi, când l-am pierdut și pe el, a fost ca și cum s-ar fi rupt ceva din mine pentru totdeauna. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Ducu, e acum în Ceruri, alături de tatăl lui!”, a spus cu glas tremurat Anca Pandrea.
Viața printre amintiri
Astăzi, actrița își duce traiul în casa moștenită de la bunica ei, un loc plin de fotografii, amintiri și obiecte încărcate de emoție. Acolo, în mijlocul trecutului pe care l-a iubit și pe care îl poartă în suflet, găsește alinare și forță să meargă mai departe, în ciuda fragilității trupului.
Pentru Anca Pandrea, viața se împarte între prezentul marcat de tratamente și aparate și trecutul încă viu în memoria ei – un trecut în care iubirea lui Iura și prezența lui Ducu îi dădeau puterea să zâmbească.