Maria Tănase – 62 de ani de nemurire. România își amintește de privighetoarea care a dat glas sufletului unui neam
Pe 22 iunie 2025, România își pleacă fruntea în fața memoriei uneia dintre cele mai mari artiste pe care le-a dăruit vreodată culturii sale – Maria Tănase. La 62 de ani de la moartea sa, vocea ei nu a amuțit. Dimpotrivă, continuă să răsune prin cântecele care au străpuns granițele timpului, au înfiorat inimi și au scris istorie în lumea muzicii românești și universale.
Maria Tănase nu a fost doar o interpretă de muzică populară. A fost simbolul viu al folclorului românesc, ecoul durerilor și bucuriilor poporului său, o artistă cu o forță expresivă rară, capabilă să transforme o doină într-o rugăciune, iar o baladă – într-o spovedanie colectivă.
Din inima mahalalei, spre nemurirea scenei
Născută la 25 septembrie 1913, într-o familie modestă din București, Maria Tănase a crescut într-un univers unde tradiția, poveștile și cântul popular se împleteau cu firescul traiului simplu. Fascinată de frumusețea folclorului românesc, încă din copilărie și-a descoperit darul: o voce cutremurătoare, caldă și pătrunzătoare, ce avea să impresioneze generații întregi.
În anii interbelici, Maria a adus folclorul din umbra satelor direct în lumina reflectoarelor. A reușit imposibilul: a urcat cântecul românesc pe marile scene ale lumii, de la Paris și Istanbul până la New York și Cairo, devenind astfel ambasadoarea neoficială a sufletului românesc.
Femeia din cântec și durerea din spatele scenei
În spatele aplauzelor și adorației publice, viața Mariei Tănase a fost presărată cu suferință și nedreptăți. A trăit într-o epocă în care libertatea de expresie era limitată, iar curajul de a fi autentic era adesea pedepsit. Deși a fost urmărită, cenzurată și pusă la zid pentru convingerile sale, Maria nu a renunțat niciodată la adevărul artistic care o definea.
În anul 1962, i s-a descoperit un cancer pulmonar în stadiu avansat, dar artista a ales să lupte în tăcere. A continuat să cânte până în ultimul moment, refuzând să își plângă boala și să-și întristeze publicul. A înfruntat suferința cu aceeași demnitate cu care înfruntase viața.
Pe 22 iunie 1963, la ora 14:10, Maria Tănase s-a stins din viață la Spitalul Fundeni din București. Avea doar 49 de ani. Ultima ei dorință a fost grăitoare pentru caracterul ei unic: fără plânsete la înmormântare, doar cântec și fanfară. Și așa a fost: mii de oameni au condus-o în tăcere pe ultimul drum, către Cimitirul Bellu, unde a fost înmormântată cu onoruri.
„Păsărea Măiastră” – vocea care nu se stinge
Porecla de „Păsărea Măiastră” i-a fost atribuită pe drept, inspirată din mitologia românească. Maria Tănase era asemenea acelei creaturi magice: o prezență rară, o voce care vindeca și înălța, care aducea lumină în întuneric și rost în durere. Celebrul sculptor Constantin Brâncuși a recunoscut în ea o figură mitologică, esența vie a sufletului românesc, nealterat de vremuri sau ideologii.
O moștenire muzicală fără egal
Maria Tănase a lăsat în urma sa un repertoriu legendar, cu piese precum:
- „Ciuleandra”
- „Cine iubește și lasă”
- „Mărie și Mărioară”
- „Lume, lume”
- „Pe lângă plopii fără soț”
Fiecare cântec interpretat de ea era mai mult decât o melodie – era o mărturie vie, un manifest artistic, o lecție de trăire autentică. Când Maria urca pe scenă, nu cânta doar pentru oameni – cânta despre ei, cu ei, pentru neamul din care făcea parte.
Maria Tănase – mai vie ca niciodată în inimile noastre
La 62 de ani de la plecarea sa, moștenirea Mariei Tănase rămâne vie, transmițând din generație în generație dorul, demnitatea și poezia sufletului românesc. A fost și rămâne o legendă – nu doar a muzicii populare, ci a întregii identități naționale.
Prin cântecele ei, Maria Tănase nu a murit niciodată. Ea trăiește în fiecare român care își iubește rădăcinile, în fiecare artist care urcă pe scenă cu sinceritate, în fiecare vers care vorbește despre dor, dragoste și neam.
